Cu inima bătând în piept și ghiozdanul plin de emoții, prima mea zi de școală a fost un moment pe care nu-l voi uita niciodată. Parcă ieri se întâmpla, dar au trecut deja mulți ani de atunci. Acum, privind în urmă, rememorez acea zi cu o nostalgie dulce, amestecată cu un strop de melancolie.
Era dimineața devreme, iar soarele abia începea să-și facă simțită prezența pe cerul senin de septembrie. Cu uniforma impecabilă și noii pantofiori lustruiți, am ieșit pe ușă cu inima plină de emoție. Aveam în jur de șapte ani și eram nerăbdător să văd ce avea să mi se întâmple în această nouă aventură numită școală.
Prima zi de școală era un eveniment în adevăratul sens al cuvântului. Străzile erau pline de copii entuziasmați, părinți mândri și bunicuțe care ne dădeau binecuvântările lor. Curtea școlii era plină de flori proaspete și baloane colorate. Acolo, am întâlnit pentru prima dată colegii mei de clasă, și prieteni cu care urma să împart această călătorie minunată.
În sala de clasă, băncile străluceau de curățenie, iar catedra înaltă părea a fi tronul în care învățătoarea noastră ne-a întâmpinat cu zâmbetul ei călduros. Nu știu dacă am mai simțit vreodată atât de multă curiozitate și anticipație în același timp. Învățătoarea ne-a pus să ne prezentăm unul altuia, iar fiecare copil a spus ceva despre sine.
A fost un moment în care ne-am făcut primele prietenii adevărate.
După ce a fost citită lista de prezență, am început prima noastră lecție. Abia așteptam să învăț lucruri noi, să descopăr lumea minunată a literelor și cifrelor. Povestirile și poveștile pe care le-am citit în acea zi mi-au deschis o lume întreagă de posibilități. Cu toate acestea, trebuia să învățăm și reguli și discipline școlare, dar acest lucru a făcut parte din procesul de creștere și formare.
La ora de pauză, ne-am jucat în curtea școlii și am făcut primele mele prietenii în afara clasei. A fost o experiență minunată să mă simt parte a unei comunități mai mari. Când clopoțelul a sunat în sfârșit sfârșitul zilei de școală, am plecat acasă cu o agendă plină de teme și cu un zâmbet pe buze, știind că aventura mea în școală abia începuse.
Acum, când privesc înapoi la acea prima zi de școală, mă simt recunoscător pentru experiența minunată pe care am avut-o. Școala nu a fost doar un loc unde am învățat cunoștințe, ci și unde am crescut, am format prietenii de o viață și am făcut amintiri prețioase. Acea zi de început a fost doar prima treaptă pe drumul meu educațional și, în același timp, una dintre cele mai dragi amintiri ale copilăriei mele.
Astăzi, cu toatele aceste amintiri nostalgice, îmi dau seama că prima zi de școală în Bacău a fost un moment important în dezvoltarea mea ca persoană și în construirea identității mele.
Ea rămâne vie în inima mea și mă face să mă simt mândru de locul meu de proveniență și de educația minunată pe care am primit-o în Bacău.
