V-ați întrebat vreodată, dacă actul de la 23 August 1944 nu ar fi avut loc, ce s-ar fi întâmplat cu România? Da, dacă am fi rămas aliați cu Germania nazistă și cu Italia fascistă, așa cum consideră unii că ar fi trebuit să o facem, ca să nu „trădăm” alianța cu nemții. Am explicat de prea multe ori faptul că, înainte să-i trădăm noi pe nemți la 23 August, ne trădaseră ei pe noi în nenumărate rânduri: cu dictatul de la Viena, cu acordul de schimb prin care noi vindeam ieftin și cumpăram scump, cu promisiunea neonorată de înzestrare a Armatei, cu Stalingradul, etc.
Ca să nu mai amintim că și italienii și finlandezii au procedat la fel, iar ungurii au fost la un pas să o facă și numai acțiunea comandoului lui Otto Skorzeny, care l-a capturat pe fiul lui Horthy, a făcut ca insurecția să fie anulată.
Mai susțin unii că negocierile purtate de mareșalul Antonescu sau de diverși trimiși pe la Cairo sau Ankara s-ar fi putut solda cu o înțelegere mai bună. E greu de spus, în condițiile în care Aliații hotărâseră deja că țărilor Axei nu li se va permite decât capitularea necondiționată. Rușii au cerut asta și americanii și britanicii au fost de acord.
Așadar, ce s-ar fi întâmplat dacă am fi continuat să luptăm cu rușii? În primul rând, țara ar fi fost devastată de război. Orașele ar fi fost distruse, căile de comunicare compromise, populația măcelărită. Bucureștiul ar fi arătat ca Budapesta, cu lupte pentru fiecare clădire, rezultatul fiind distrugerea totală a orașului.
Pierderile militare ar fi fost imense și fără niciun rost, deoarece marea ofensivă sovietică – Operațiunea Bagration – s-a dat în câmpia Poloniei. Rezistența noastră pe crestele Carpaților nu ar fi avut niciun sens militar, iar câmpurile petrolifere ar fi fost rapid cucerite. Teritoriile ocupate de către Uniunea Sovietică ar fi rămas sub controlul acesteia, probabil cu implicații semnificative asupra organizării politice și economice. Ardealul de Nord ar fi rămas, probabil, la Ungaria.
Pe plan intern, o continuare a alianței cu puterile Axei ar fi putut duce la o polarizare mai profundă a societății românești, întărindu-se posibilitatea unor conflicte interne. De asemenea, faptul că majoritatea statelor europene și-au îndreptat eforturile împotriva Axei ar fi putut izola și mai mult România pe scena internațională.
Dacă actul de la 23 August 1944 nu ar fi avut loc, poate că procesul de modernizare și reformă a țării ar fi fost amânat sau deraiat. Aici e de discutat mult, mai ales că prea multă lume încă mai crede legenda cu „epoca de aur” interbelică. Desigur, putem face comparația cu Ungaria, țara care a luptat până în ultima clipă contra rușilor, ceea ce nu a împiedicat-o să se dezvolte industrial. Aici, însă, trebuie să ținem seama de imensul decalaj între România și restul Europei Centrale, în sensul că noi a trebuit să pornim mult mai de jos.
A adus 23 August comunismul în România? Chiar și fără 23 August, comunismul tot era instaurat pentru că așa fusese înțelegerea de la Yalta, când cei trei lideri aliați și-au împărțit sferele de influență. Dacă vom considera URSS vinovată pentru instaurarea comunismului în România, e obligatoriu să considerăm la fel de vinovați și liderii SUA și ai Angliei, care au fost de acord ca țara noastră să facă parte din sfera de influență a Moscovei. Să mai notăm doar că lovitură de stat a fost organizată nu de comuniști, cum s-a creat o altă legendă, ci de partidele istorice: liberali, țărăniști, social-democrați, rolul comuniștilor fiind doar de a ține legătura cu Moscova.
În final, o întrebare interesantă: de ce a vrut Stalin să capete influență în Europa de Est și de ce țările din zonă au primit guverne comuniste, din moment ce ideea revoluției mondiale murise odată cu Troțky? Dincolo de răspunsurile clasice ale politicienilor occidentali – URSS dorea dominația lumii și instaurarea comunismului mondial – există o altă teorie care acoperă mult mai bine datele problemei: confruntată cu trei invazii majore în ultimele trei secole – Carol al XII-lea, Napoleon, Hitler – Rusia a decis să creeze o zonă-tampon între ea și Occident, pentru a preveni o nouă invazie. Aceeași teorie rezolvă cu succes și decizia Rusiei de a invada Ucraina pentru a preveni aderarea acesteia la NATO.
