Pentru iubitorii de artă populară este previzibil numele invocat în titlu: Alexandru Huţanu (n. 22 august 1923, satul Pilipăuţi, comuna Lunca; refugiat în satul Oroftiana, comuna Suharău, judeţul Botoşani – d. 8 oct. 2011, Bacău), despre care am mai scris numindu-l, la despărţire, „Duhovnicul lemnului” („Deşteptarea”, 14 oct. 2011).
Îi cultivă memoria, cu recunoştinţă, foştii discipoli Mihai Popa, Vasile Iscu-Lăcătuşu, Ion Tăbăcaru ş.a., dar şi conducerea Şcolii Populare de Arte şi Meserii „Ion Ghelu-Destelnica” din Bacău, care îl aşază printre cei mai vrednici de amintire dintre câţi dascăli a avut această instituţie.
La centenar, ne simţim datori să aducem un element de noutate. Discutând cu el în faţa camerei de luat vederi (mânuită artistic de Marius Curucli, de la TV Bacău), în 2009 şi 2011, am reţinut următorul dialog cu patriarhul Daniel: „Ştiţi să scrieţi?” „Am învăţat alfabetul…” „Atunci scrieţi o carte despre meşteşugul pe care-l practicaţi.”
A scris nu doar una, apărute la Editura „Trinitas” a Mitropoliei Moldovei si Bucovinei: „Arta executării mobilierului Bisericii Ortodoxe Române“ (2006) şi „Arta ornamentării mobilierului bisericesc“ (2009), aceasta din urmă împreună cu fiul său, Ionel, plecat la ceruri la doar 50 de ani.
Vom reveni asupra acestui subiect, pentru că primăria botoşăneană este de acord cu propunerea Societăţii Cultural-Ştiinţifice „Vasile Alecsandri” Bacău de a acorda, în anul 2023, titlul de Cetăţean de onoare, post-mortem, al comunei Suharău.
