S-a întors Vâlcovimea Sa. A binevoit să se întoarcă. Of, ce emoții, ce fiori hermeneutici a provocat în breasla presarilor! I se zicea Eminența Cenușie; de partid și de stat. Cugeta singuratic, emoționant de profund, aidoma unui salvator, la arhitectura bugetului național. Când finaliza truda, nația răsufla ușurată, recunoscătoare. Grăise magicianul. Eminența Cenușie, ca sintagmă, îşi are originea în statutul special al cardinalului Richelieu, consilier al regelui Ludovic al XIII-lea. Era persoana influentă care, din umbră, manipula totul.
Richelieu al nostru, dovedit a fi răpitoare cu ștaif, s-a întors. Niște morți (refuzați ca martori) scorniseră că Eminența Sa a dosit niște tablouri celebre prin cimitir. Au exagerat. Cred că nu era decât o intenție seducătoare de a pregăti vernisajul unei expoziții de artă în acest mirific decor. Ceva, în materie de revoluționare a conceptului expozițional, i-a reușit Cenușiului: a organizat o expoziție foarte valoroasă de pictură în structura ospitalieră a pereților unei case. Nu pe, ci în pereți. A tresărit frumos, privind către aventurile nonconformiste ale esteticului, și The Guinness Book of Records.
Acest Richelieu al cimitirelor și al ființei interioare a pereților înnobilați cu artă, angajatul celei mai profitabile firme mioritice – SNB (Spălătoria Națională de Bani) – a fost invitat să cugete, doar vreo șase ani, într-un spațiu exclusivist (2 x 2, deocamdată; trai de nineacă!), pe cheltuiala statului, la perfecționarea pârghiilor de fraudă etc. Întrucât va cugeta cu o năzdrăvană valoare adăugată, veți vedea că va ispăși doar câteva luni.
Celelalte mioritice răpitoare călătoare (stoluri, stoluri…), care și-au găsit paradisul ființării mai ales prin Italia (ecologic specializată, cu patalama UE, în ocrotirea speciilor hulpave), își prelungesc în fel și chip sejurul de Cizmă. Firește, tot pe banii noștri. Să nu credeți (Doamne ferește!) că legislația noastră și instituțiile îndrituite s-o aplice au vreun rol în această rețea mafiotă de turism ecologic specializat în ocrotirea acestei specii de răpitoare. Nu! Pur și simplu așa stă scris, ca dar divin, în ADN-ul nostru de popor milostiv.
