Vulgar spus, guvernele perindate în ultimii 15 ani nu au condus țara, ci au girat neputincioase și chiar interesate haosul care s-a instalat pas cu pas, an cu an. Academic spus, România este aproape de un colaps economic, financiar, de o criză morală, culturală, politică și de putere.
Statul a fost căpușat, acaparat, devorat de propriile instituții, ordinea a fost strangulată de caracatița politică și economică, miniștrii au devenit marionete – unii, producători de haos și generatori de corupție- alții.
Au dispărut și au fost adânc îngropate cinstea, onoarea, respectul față de țară și însemnele ei fundamentale, iubirea pentru moștenirea lăsată în testamentele scrise și nescrise ale unei țări greu încercată de-a lungul mileniilor.
Praful s-a ales din tot am sperat și visat: n-avem industrie, n-avem agricultură, n-avem putere și folos de la ce ne-a dăruit Dumnezeu, fiind vândute pe nimic de trădători năimiți, proști și corupți. S-a furat tot, s-a distrus tot, cu furie și cu prostie, visteria națională este goală, trăim din împrumuturi împovărătoare.
Rușine, mare rușine! Haos în Justiție, haos în Finanțe, haos în economie și, culmea, neorânduiala a năvălit și în Biserică. Funcționarii cu venituri nesimțite șantajează statul, alte instituții nu mai recunosc guvernul, nu mai recunosc parlamentul ca foruri legiuitoare și administrative, croindu-și propriile legi și propriile grile de salarizare, în timp ce majoritatea populației îndură foame și lipsuri subumane.
Aici, în România, aici unde ni s-a promis că va curge miere, vom trăi decent spre bine, aici unde, din păcate, trădarea, furtul, corupția, nesimțirea și sperjurul au devenit politici de stat.
O parte a societății, una mică, trăiește boierește, cu salarii și privilegii pe care nu le mai gestionează nimeni, iar mulțimea, prostimea, cei care produc leu cu leu, sunt cerșetori cu acte în regulă.
