Războiul din Ucraina a încetat să mai fie război și a rămas doar un măcel fără rost. Orice om cu scaun la cap, văzând ce pierderi are Ucraina – în oameni și tehnică de luptă – ar lua singura decizie posibilă: să ceară încetarea focului și declanșarea negocierilor de pace. Dar țara vecină nu este condusă de asemenea oameni și, chiar dacă ar fi, deciziile nu se iau la Kiev, ci la Washington. Din acest motiv, războiul continuă iar cimitirele ucrainene devin neîncăpătoare.
Nu discutăm cine a fost de vină pentru izbucnirea războiului, pentru că în acest moment asta interesează cel mai puțin. Cel mai important lucru ar fi, în acest moment, să se pună capăt măcelului. În ciuda informațiilor care apar în presa controlată de hegemon, Ucraina NU câștigă, ci pierde. În primul rând, pierde oameni: circa 700 de militari morți pe săptămână. Se estimează că, de la începutul războiului, au murit circa 350.000 de militari ucraineni iar numărul total al victimelor, dacă includem și răniții, ar depăși un milion.
Țara nu mai are de unde recruta alți soldați; în prima linie sunt trimiși bărbați de 50-60 de ani, fără un minim de instrucție, fără sprijin aerian, fără sprijin de artilerie, victime sigure ale tunurilor și rachetelor rusești. Dacă nu ar fi existat cenzura impusă pentru a combate „dezinformarea”, ați fi putut vedea cum arată un atac obișnuit al ucrainenilor: o coloană de blindate aleargă peste un câmp minat; nici nu apucă să ajungă în pozițiile rusești ca tancurile și transportoarele sunt distruse de mine, artilerie sau elicoptere. Ceea ce nu îi împiedică pe comandanți să trimită, apoi, alt val de atac și așa mai departe pe ideea că, până la urmă, rușii vor ceda. Ceea ce se și întâmplă: rușii se retrag și bombardează, apoi, fostele poziții ocupate de ucraineni.
Acest lucru este sărbătorit ca o victorie la Kiev: tranșeele bombardate nu vor mai putea fi folosite de ruși și se cheamă că Ucraina a „eliberat” 50 de metri.
Până la urmă, ceea ce fac liderii țării vecine este treaba lor. Este, atâtă vreme cât nu ne afectează și pe noi. Nici nu vreau să mai amintesc câte eforturi a făcut România ca să sprijine logistic un vecin care ne urăște și care a făcut, până acum, doar gesturi ostile la adresa noastră. Am golit rezervele naționale ca să le dăm lor ceea ce au nevoie și mă tem că am făcut-o fără să primim nimic în schimb.
De aceea spun că acest război este unul strict politic, pentru că pur și simplu nu mai are nici un sens din punct de vedere militar. Hegemonul vrea neapărat să slăbească Rusia și crede că o face printr-un război de uzură. A sacrificat pentru asta Ucraina, se pregătește să sacrifice și Polonia.
Și am putea urma noi…
