Actuala conducere a R. Moldova pare că vrea neapărat să-și antagonizeze minoritățile. S-a certat cu rușii, le-a închis televiziunile, se ceartă cu găgăuzii, nu vrea să-i primească pe noul bașkan în Guvern și vrea să le umble la buget, să le taie din rambursările de TVA, a pus presiune pe transnistreni. Pare că în proximitatea unui grav conflict, conducerea Republicii este hotărâtă să creeze focare de tensiune în țară, ceea ce este riscant.
Una dintre cheile geopolitice în orice țară este abordarea responsabilă a diversității etnice și culturale. De obicei, un stat care reușește să gestioneze această diversitate într-un mod echilibrat și deschis va fi mai stabil și mai rezistent în fața provocărilor interne și externe.
Din perspectiva geopolitică, Republica Moldova se află într-o regiune extrem de sensibilă și complexă. Există influențe multiple din partea țărilor vecine și un joc de interese politice și economice. În acest context, politica adoptată de conducerea Republicii Moldova față de minoritățile sale poate avea consecințe majore în ceea ce privește securitatea regională și stabilitatea.
Dincolo de orice discuții savante despre drepturi, democrație și așa mai departe, politica de antagonizare a minorităților poate crea premise pentru exploatarea situației de către actori externi cu interese divergente. Anumite state vecine, care ar putea căuta să-și extindă influența în regiune, ar putea încerca să profite de slăbiciunile interne pentru a-și promova propriile agende politice.
Nu trebuie exclus nici faptul că există riscul ca tensiunile interne să se transforme în conflicte violente, inclusiv separatismul sau mișcările secesioniste, ceea ce ar putea afecta stabilitatea regională și ar putea atrage intervenția altor actori regionali sau internaționali.
Ce poate avea de câștigat conducerea țării dacă își pune în cap populația din Autonomia Găgăuză? În afara de crearea premiselor pentru un conflict intern, nimic bun nu poate ieși de aici. Poate doar pretextul pentru o intervenție externă.
Poate aici trebuie să ne concentrăm atenția. Dar timingul este ciudat: o intervenție ucraineană, cum se vehicula, mai prin primăvară, pentru a ocupa Transnistria, pare tot mai imposibilă iar una americană, cu trupele staționate în România pentru a camufla o deplasare spre Odessa, pare tot mai improbabilă.
Dincolo de speculații, un lucru este extrem de clar: chiar și dacă tot acest circ este creat doar pentru a distrage atenția de la situația tot mai delicată din punct de vedere economic a Republicii Moldova, consecințele antagonizării minorităților nu se vor estompa ci se vor amplifica. După război există posibilitatea ca aceste minorități să nu mai vrea să fie parte a republicii și, în noua configurație geopolitică, nimic nu va putea împiedica retrasarea granițelor.
Dar, probabil, atunci actuala conducere a țării va fi la adăpost, undeva prin Occident, ronțăindu-și arginții câștigați cu atâta trudă…
