După ce NATO a respins, clar, la Vilnius, o acceptare a Ucrainei în organizație, părea că lucrurile se clarifică. Doar că situația este mai complicată decât pare, și ceea ce vedem noi cu ochiul liber diferă fundamental de ceea ce se petrece în culise.
Încrâncenarea cu care SUA au intervenit în conflictul din Ucraina a făcut ca acesta să nu mai fie unul existential doar pentru Rusia; după câte investiții în arme și propagandă a făcut America, războiul a devenit unul existential și pentru ea; cine clipește primul în acest conflict prin interpuși între NATO și Rusia va pierde iar câștigătorul va lua tot. Să nu creadă cineva că este vorba doar despre un război pentru teritorii; niciodată nu a fost vorba despre așa ceva.
Ucraina a fost împinsă de SUA în acest conflict ca să fie folosită drept cal troian contra Rusiei, pretext pentru un viitor asalt economic și militar menit să puna mână pe resursele vaste ale acesteia, resursă care ar fi asigurat supraviețuirea Occidentului în confruntarea geopolitică cu China.
Acesta a fost calculul, restul e propagandă ieftină menită să asigure carne de tun și pasivitatea populațiilor din țările afectate economic de război. Faptul că Rusia a răspuns asimetric și a reușit să supraviețuiască atacurilor economice ba, mai mult, să contraatace, a complicat situația. Pe front, ofensiva ucraineană a fost oprită și se aude că, în august, urmează ofensiva rusă.
O prăbușire a frontului care ar permite rușilor să ajungă cel puțin la Nipru ar da foarte prost pentru un Occident care repetă întruna de un an de zile că rușii sunt învinși, ucrainenii își recuceresc teritoriul și că tiranul Putin mai are puțin și fuge cu elicopterul. De aceea se aude, prin subterane, ideea că în trăzboi vor intra forțe proaspete. Ucraina nu mai are ce să mai recruteze și oricâte arme ar mai primi, nu va avea cine să le opereze. Așa că se aude că se încălzesc polonezii pe margine. Sub pretextul că vor proteja Vestul Ucrainei, trupele poloneze ar putea ocupa provinciile vestice, provincii care au fost, odată, sub stăpânirea Varșoviei.
Tot sub aceeași stăpânire a fost și vestul Bielorusiei, și există voci care acuză Polonia că pregătește ceva în această direcție. Cert este că Polonia a masat trupe atât la granița Bielorusiei cât și la granița enclavei rusești Kaliningrad. Un ofițer german în retragere a propus, zilele trecute, instituirea unei blocade asupra Kaliningradului, „pentru a pune presiune pe Rusia”. O blocadă a încercat anul trecut și Lituania, care a decis să nu mai permită tranzitul mărfurilor rusești pentru această regiune; însă s-a răzgândit repede.
De ce o blocadă? Din simplul motiv că Ucraina are nevoie acum de trupele NATO pe teritoriul său. Dar NATO nu vrea să se implice militar și atunci se încearcă crearea unui pretext. Dacă Rusia ar încerca să spargă militar blocada impusă Kaliningradului, ar trebui să atace Lituania sau Polonia prin Bielorusia, pentru a ocupa așa-zisul coridor Suwałki de 65-70 km, care desparte cele două teritorii.
Vineri, președintele Putin a susținut o intervenție televizată în care a ținut să atragă atenția că dacă Polonia va ataca Bielorusia, va ataca Rusia, iar „Rusia va riposta cu toate mijloacele disponibile”. Mie asta îmi sună a amenințare cu armele nucleare.
