A treia Zi mondială a bunicilor și bătrânilor se va marca anul acesta duminică, 23 iulie. „Milostivirea lui rămâne din neam în neam” (Lc 1,50): aceasta este tema celei de-a III-a Zi Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor. Este o temă care ne duce la o întâlnirea binecuvântată: aceea între tânăra Maria şi bătrâna sa rudă, Elisabeta (cf. Lc 1,39-56).
În întâlnirea dintre Maria şi Elisabeta, dintre tineri şi bătrâni, Dumnezeu ne dăruieşte viitorul său. Drumul Mariei şi primirea Elisabetei deschide uşile spre manifestarea mântuirii: prin îmbrăţişarea lor, milostivirea sa intră cu blândeţe bucuroasă în istoria umană.
Ziua Mondială a Bunicilor şi a Bătrânilor vrea să fie un mic semn delicat de speranţă pentru ei şi pentru întreaga Biserică. Aşadar, este o temă care scoate în evidenţă importanţa dialogului dintre generaţii, fundamental pentru a percepe şi a contempla acţiunea milostivă a lui Dumnezeu în favoarea fiinţei umane. Dialogul dintre bătrâni şi tineri ajută să se aibă o viziune mai completă a modului cu care se poate construi o societate mai umană şi fraternă.
Din păcate nu toate persoanele, nu toate instituţiile, sunt atente la situaţia „bunicilor”. Din păcate… Pentru aceasta Papa Francisc a scos în evidenţă plaga urâtă a „culturii rebutării”. Aşadar, în acest moment Biserica are datoria de a însoţi pastoral, de a fi aproape şi de a da sprijinul necesar atâtor bătrâni. Sfântul Părinte insistă şi invită toate diecezele să organizeze concret pastoraţia bătrânilor, unde ei sunt protagoniştii. Un punct de plecare este ca fiecare dieceză, fiecare parohie şi comunitate eclezială să poată celebra Ziua Bunicilor făcând sărbătoare, făcând-o astfel momentul just pentru a le mulţumi bunicilor pentru tot ceea ce au făcut şi ceea ce încă fac pentru Biserică şi societate. Apoi, este şi o ocazie foarte bună pentru a demara o reflecţie pastorală despre ei, pentru ei şi cu ei.
Vă invit să trecem de la imaginaţie la ceva concret. Să nu-i lăsăm singuri pe bunicii noștri pentru că prezenţa lor în familii şi în comunităţi este preţioasă, ne dăruieşte conştiinţa de a împărtăşi aceeaşi moştenire şi de a face parte dintr-un popor în care se păstrează rădăcinile. Da, bătrânii sunt cei care ne transmit apartenenţa la poporul sfânt al lui Dumnezeu. Biserica, precum şi societatea, are nevoie de ei. Ei încredinţează prezentului un trecut necesar pentru a construi viitorul. Să-i onorăm, să nu ne privăm de compania lor şi să nu-i privăm de compania noastră, să nu permitem să fie rebutaţi!
Pr. Richardo-Dominic Baciu