Melancolii de bacovieni cu identitatea furată. Astăzi: ing. Bogdan MARCU (SpaceX, Blue Origin)

Mă numesc Bogdan Marcu și sunt absolvent de Bacovia, promoția 1978, clasa a XII-a A.

Sunt născut la 13 Aprilie 1959, în Bacău. Împart data de naștere a lunii și zilei cu Thomas Jefferson, unul dintre „founding fathers” al Statelor Unite, țara care mi-e a doua Patrie, figură istorică dragă mie prin curaj, dârzenie, gândire și viziune asupra viitorului unei mari națiuni.

Am absolvit liceul în ʼ78, cum spuneam, și apoi am urmat cursurile Facultății de Aeronave, din cadrul Institutului Politehnic București, pe care le-am absolvit în anul 1984. Întors la Bacău, am lucrat la Întreprinderea de Avioane Bacău, actualul Aerostar, timp de 2 ani buni și productivi. România trecea prin perioada grea a comunismului târziu, iar noi, tinerii ingineri, lucram la asimilarea unor licențe de motoare sovietice, plătite prea scump. Am folosit timpul respectiv pentru a învăța cât mai mult. Am trecut apoi în cercetare, în 1986, la Institutul de Aviație București, divizia de propulsie, actualul COMOTI S.A. Decembrie 1989 m-a prins acolo, la Institutul care, după 1990, a devenit un alt reper important al industriei aeronautice românești, cu o traiectorie dificilă, dar în prezent, cu succese importante – de acolo au venit primele produse românești care au plecat în spațiu.

După șapte ani de carieră profesională în România, în 1991, am plecat în SUA, cu o bursă de doctorat la University of Southern California (USC). Eram din nou student, cu emoția dublă de a merge la cursurile unei universități americane și de a descoperi țara care era visul multora dintre noi. Am absolvit USC în 1996, cu titlul de Doctor în Aerospace Engineering. În 1998, mi-am început a doua carieră profesională, intrând în corporația Rocketdyne, pe atunci o divizie a corporației Boeing. La Rocketdyne, lucrau echipele de ingineri legendare care proiectaseră motoarele rachetă ale misiunilor Apollo (racheta Saturn V), și apoi ale Navetei Spațiale (Space Shuttle). Printre numeroasele proiecte în care am fost imediat inclus a fost chiar Naveta, la motoarele căreia (numite SSME) am lucrat timp de 14 ani. În anul 2008, misiunea Atlantis a inclus în cadrul motoarelor SSME un design original de turbină auxiliară pe care l-am generat și patentat în SUA.

În anul 2011, am luat decizia, riscantă pe atunci, de a intra în rândurile echipei de ingineri de la corporația SpaceX. Pe vremea aceea, SpaceX trecuse razant pe lângă faliment și era tratată cu surpriză și condescendență de către directorii industriei de rachete existente de atunci. Au urmat 5 ani de exuberanță, efort, nopți nedormite și satisfacții profesionale enorme. Rachetele Falcon 9, cele pe care le vedem pe ecrane revenind spectaculos la aterizare, folosesc turbinele proiectate de mine în cursul acelor 5 ani. Am fost singur, responsabil de acel design, cu inevitabile dificultăți și recuperări, și țin foarte mult să vă vorbesc de legătura existentă între design-ul rachetelor Falcon 9 și liceul nostru – Liceul Teoretic „George Bacovia”.

După Space X, am revenit la Rocketdyne pentru încă 4 ani, și în prezent lucrez de 3 ani în echipele de ingineri ale corporației Blue Origin, cum spun unii – „Bogdane, te-ai dus la celălalt miliardar”, căci Blue Origin este deținută de Jeff Bezos, un rival al lui Elon Musk. Am un băiat de 35 de ani, Vlad, care locuiește nu departe de mine, în Los Angeles. Așa cum se întâmplă uneori, este rândul fiului meu de a participa la proiectele lui Elon Musk, dar pe partea celeilalte mari corporații înființate de Musk, Tesla.

*

*         *

Biografia mea arată că sunt un emigrant. Am constatat, vorbind cu prieteni români veniți odată cu mine în SUA, că amintirile păstrate în memoria noastră se organizează în etape pe care uneori le examinăm cu un soi de uimire, unii ani bucureșteni din trecut par  a fi un film văzut pe Netflix, și nu amintirile propriei vieți. Multe din amintirile din viața românească au devenit un film alb-negru, în special anii din perioada comunistă. Dar imaginile, amintirile anilor de liceu, au păstrat culorile vii trăite atunci. Cred că generația noastră de atunci a avut un element magic, unic, care rămâne păstrat bine și viu în mințile și inimile noastre. Am învățat atunci să gândim, am învățat să fim prieteni și să ne respectăm – da,  cu toate crizele de adolescență, ne-am format intelectual într-un mod atât de complet și de complex, încât ne-a ghidat traiectoriile de viață ulterioare până în ziua de astăzi. Și, bineînțeles, am învățat să iubim.

Profesorii noștri de atunci au fost personalitățile care au realizat o mare parte din această magie despre care vorbesc. Mărturisesc că aud în amintire vocile lor, pe lângă imaginile care îmi vin în minte, și simt această emoție și melancolie a trecutului care ne leagă pe toți Bacovienii generației ’78 astfel încât suntem și astăzi, în legătură unii cu alții, parcă mai strâns, acum după 45 de ani.

Dar să vorbim puțin despre acele Falcon 9. Trebuie să explic cum, în echipele de proiectare stabilite, cu experiență, proiectarea se face după anumite metode stabilite, utilizând programe de calcul care sunt dezvoltate special și constituie comoara intelectuală a echipelor și corporațiilor respective. În 2011, SpaceX era o corporație tânără, comparativ cu industria existentă în SUA, Europa și Japonia. Nevoia lor de specialiști era la nivelul cel mai intens. Odată ajuns acolo, am constatat că nu există, intern, nicio metodă stabilită de proiectare în domeniul turbinelor, era responsabilitatea mea să creez noua lor metodologie. O parte esențială a acestei proiectări este crearea de modele geometrice. Înainte de a ajunge la Computer Aided Design (CAD), conceptele se bazează pe coordonate definite exact de fizică. Sub presiunea unui schedule mai mult decât agresiv, am apelat atunci la toate cunoștințele posibile: programe de calcul de la prietenii de la NASA, rapoarte trimise de la US Air Force. Dar în final, în detaliile fine necesare, am apelat la conceptele de geometrie analitică și analiză funcțională învățate în clasele a XI-a și a XII-a de liceu. Multe mulțumiri i-am trimis, postum, profesorului Cozac, Dumnezeu să-l odihnească. Metodele de geometrie analitică și analiză funcțională învățate la Bacovia au fost incorporate în programele de calcul pe care le-am dezvoltat în cursul proiectelor motoarelor Merlin ale SpaceX, și astfel, la fiecare lansare în spațiu a rachetelor Falcon 9, participă o parte din tradiția superbă a liceului nostru. Spun, eu, că motoarele acelea au în ele un element Bacovian, și mă amuz, căci nu am cum să explic colegilor americani ce bagaj emoțional implică aceasta expresie.

*

*         *

Am înțeles revenirea la denumirea de Ferdinand pentru liceul nostru: era o dorință generală după 1989 de a scutura moștenirile comuniste și de a reveni la valori antebelice recunoscute. Membrii ai familiei din generația bunicilor mei au absolvit liceul Ferdinand și eram familiar cu denumirea anterioară.

Dar această redenumire a scăpat din vedere un aspect important, care trebuie corectat: numele de George Bacovia devenise drag prea multor generații de absolvenți; este numele unui poet de valoare, cel care a dat glas unor melancolii minunate. Nu este numele vreunui poet „de curte” comunist, autor de ode pentru Ceaușești, nimic din acele personalități slugarnice pe care societatea românească post-decembristă le dorea dispărute.

Cum atunci să împăcăm dorința de revenire la valori autentice, la vremurile când liceul Ferdinand dădea țării absolvenți de frunte, și dorința de a păstra memoria cealaltă, a noastră, a Bacovienilor, a unui liceu care a dat țării și lumii tot absolvenți de valoare?

Cred că această creație a unei noi sculpturi-efigie a poetului nostru, de al cărui nume suntem atât de legați, și amplasarea lui pe soclul rămas amputat în curtea liceului dă un sens de împăcare a acestor două dorințe aparent divergente. Da, liceul a revenit la moștenirea veritabilă, antebelică, dar va păstra în simbolul obiectului de artă, spiritul și emoțiile noastre, ale bacovienilor din ultimii 50-60 de ani.

Cu drag,

Bogdan Marcu

Banii pot fi donați până la data de 15.09.2023 în contul RO14 RNCB 0318 0282 3421 0001 deschis pe numele Pavel Pădure, cu următoarele mențiuni: NUME, DONAȚIE PENTRU BUST GEORGE BACOVIA.

Pe o laterală a soclului va fi montat un înscris cu un cod QR care va permite accesul la lista completă a donatorilor și la o arhivă foto; în eventualitatea strângerii unor fonduri mai mari decât cele necesare, sumele rămase vor fi donate Colegiului Național „Ferdinand I” pentru dotări în folosul elevilor. În funcție de succesul acestei campanii, inițiatorii se gândesc să organizeze în vara anului 2024 un mare Bal al Bacovienilor la care sunt invitați să participe reprezentanți din toate promoțiile care au absolvit Liceul Teoretic „George Bacovia”.

Informații suplimentare la tel: 0745.575.744 (Mihai); 0722.648.212 (Dan).

Pentru completarea arhivei foto vă rugăm să trimiteți materialele dumneavoastră la adresa: cm.negoita@gmail.com

„Bacovieni” din toate țările, uniți-vă!