Câteva pagini din „România literară”, cu o anchetă în rândul scriitorilor despre basmul lor preferat, m-a făcut să mă întorc în timp și să-mi pun aceeași întrebare. Cu siguranță, nu aș putea să dau un singur titlu, pentru că am multe basme îndrăgite și recitite la diferite vârste. Când eram copil, aveam nevoie de miraculos, de povești care să-mi trezească uimirea, să-mi înflăcăreze imaginația, iar mai târziu voiam să evadez din cotidian, din scufundarea în lucruri mărunte, diurne, din acelea care strivesc corola de minuni a lumii, prin repetiție, banalitate. Mi-e dor, de multe ori, de acel timp al lecturii inocente, când mă transportam cu totul în poveste, trăind toate peripețiile eroului, cu sufletul la gură. Și mă simțeam ușurată, fericită, când totul se termina cu bine, ca-n basme. Mai târziu, când am studiat basmul ca gen literar popular sau cult, aflându-i stereotipiile, mecanismele de funcționare, din studiile teoretice parcurse, nu mi-a plăcut deloc dezvrăjirea produsă. Noroc că nu a fost una care să se instaleze definitiv și nu mi-am pierdut bucuria de a reciti basme. Sau de a descoperi unele pe care nu le știam, din literatura universală, „Prințul fericit” de Oscar Wilde și „Micul Prinț” al lui Antoine de Saint- Exupéry fiind printre preferatele mele. Dar am o listă destul de lungă de basme, pe care memoria mea le păstrează foarte vii. Cât de palpitantă era povestea lui Harap-Alb și ce sfat minunat, din acelea care-ți dau aripi, i-a dat Sfânta Duminică fiului de împărat: „să vânturi țările și mările, pământul să-l dai de-a dura, lumea s-o porți pe degete și toate să fie după gândul tău”. Îmi plăcea „Făt-Frumos din lacrimă” și parcă o vedeam la fereastră pe frumoasa și trista fată a Genarului. Totul era aievea! În basme, în orice moment se poate întâmpla ceva, nimic nu este surprinzător, orice minune este posibilă și nu mai stârnește mirarea, pentru că „oglindirea vieții se face în moduri fabuloase” în aceste istorii care au un indicibil farmec. Din clasele primare, citeam de-a valma poveștile lui Ion Creangă, culegerea de basme a lui Petre Ispirescu, pe Frații Grimm, Charles Perrault și H.C. Andersen. M-am împrietenit apoi cu Șeherezada, ascultându-i poveștile orientale din cele „O mie și una de nopți” și eram fascinată de lumea zeilor, a titanilor, a semi-zeilor, a nimfelor din „Legendele Olimpului”. Am explorat înnegurata, viforoasa mitologie a Nordului, cu temutul zeu Odin, care a supt din arborele înțelepciunii, cu viteazul Siegfried, cel bălai și cu paloșul de foc. De el se îndrăgostește Crimhilda, care se răzbună pe Brunhilda, învinuind-o de moartea soțului mult iubit, în fine, mi se învârteau prin cap numele cu rimă ale celor două aprige femei. Și mai erau fecioarele cele semețe, walkiriile războinice, comoara niebelungilor, toate îmi hrăneau foamea de fantastic, de miraculos.
Am iubit-o pe delicata Eliza, din minunatul basm al lui Andersen „Cele unsprezece lebede”. Care prin puterea iubirii și a sacrificiului și-a salvat frații de blestemul care-i transformase în păsări. Parcă-i vedeam degetele firave rănite de urzicile din care le țesea cămăși, și-i simțeam durerea, admirându-i tăria de a rămâne mută tot timpul lucrului pentru dezlegarea de vraja cea rea. Acuzată de vrăjitorie și dusă pentru a fi arsă pe rug, este înconjurată de unsprezece lebede și aruncă deasupra lor cămășile, iar ei redevin prinții cei frumoși. Și fratele cel mare a povestit tot ce se întâmplase și „în timp ce vorbea s-a răspândit o mireasmă parcă de mii și mii de trandafiri, fiindcă fiecare lemn de rug făcuse rădăcini și scosese ramuri. Rugul era acum ca o tufă mare de trandafiri roșii, care toți erau înfloriți, în vârf cu o floare albă și strălucitoare, care lumina ca o stea.”
Sigur, de neuitat este basmul acela tulburător, cu adânci înțelesuri filosofice, „Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, de care amintesc mai toți scriitorii participanți la anchetă. „Basmul Ființei”, cum îl numea Constantin Noica.
Acum, când mitul tinereții bântuie prin lume, terapiile anti-aging fiind la mare căutare, pentru mine, recitirea basmelor rămâne cea mai bună cură de rejuvenare. V-o recomand.
