Până când mă voi convinge că ar exista legi inexorabile care ar sta la baza scrierii Istoriei, o să rămân la teoria mea care spune că istoria e creată de profitori. Adică, da, o măsură nepopulară a unui Guvern ar putea determina poporul să se revolte, dar o astfel de revoltă este o construcție dificilă, cu o inerție imensă care trebuie învinsă. Dar, dacă există o forță internă sau externă interesată în schimbarea regimului, ar putea profita de acea nemulțumire pentru a-și putea promova propriile interese. Mai simplu: până când nu s-au băgat „agenturili”, românii nu s-au revoltat împotriva lui Ceaușescu.
Și ajungem la subiect. Dincolo de baletul MApN cu „uite documentul, nu e documentul”, analiza Oficiului Național pentru Cultul Eroilor cu privire la Cimitirul Valea Uzului mă obligă la o reevaluare a situației. Analiza a revenit în atenție după ce „s-a pierdut” de pe site-ul ONCE, dar are un potențial mult mai mare.
A fost ignorată multă vreme de aproape toată lumea, autoritățile și media concentrându-se pe ceea ce s-a spus despre zona românească și anume că crucile românești au fost instalate fără autorizația ONCE. Această autorizație a fost folosită ca argument pentru a demonstra „ilegalitatea” făcută de către cei care au instalat monumentele. În instanță au contat, totuși, și alte elemente, dar și lipsa acestei autorizații a fost importantă.
Problema cea mai mare și mai jenantă pentru toți cei care au cerut „intrarea în legalitate” este, însă, că nici crucile de lemn instalate de Primăria din Sânmartin, cu finanțare de la Budapesta, nu au avizul ONCE! „Lucrările de restaurare au fost făcute de autoritatea locală din Sânmartin fără respectarea cadrului juridic aplicabil și fără a ține cont de normele dreptului internațional umanitar”, scrie în document. Și nu este numai atât.
Oficiul pentru Cultul Eroilor acuză Primăria Sânmartin că nu a respectat planurile cimitirului din 1927 și a pus cruci ungurești pe morminte românești, austriece, germane, rusești, italiene și sârbești!
Cu alte cuvinte, s-a falsificat structura etnică a cimitirului chiar de către cei care acuzau că românii au făcut această falsificare!
Ați auzit vreo autoritate românească să spună ceva despre asta?! A spus vreun politician român, cu subiect și predicat, acest lucru? Niciunul nu a avut curajul să o spună. Toți au luat poziția ghiocelului și au preferat să infiereze amplasarea crucilor românești.
Desigur, acum, fără UDMR la guvernare, acest aspect poate fi folosit ca pârghie în negocierile dintre cele două părți în privința cimitirului. Dar, mă tem, că timpul nu a mai avut răbdare în privința aceasta. Pentru că subiectul e prea tentant pentru toată lumea implicată în politică și, poate, și pentru alții care vor să profite de această problemă pentru a-și îndeplini propria agendă…
