O postare recentă semnată Cristian Niculescu pe rețelele sociale a stârnit interes și dezbateri aprinse în special în ceea ce privește relația dintre oameni și urși. În mesajul său, Niculescu abordează problema creșterii numărului de urși în zonă și impactul acestora asupra comunității locale. De asemenea, el face o comparație interesantă între noțiunea de Bears Lives Matters (BLM) și situația locală în Munții Apuseni.
Problemele întâmpinate în Țara Moților
Cristian Niculescu își petrece mult timp în Munții Apuseni, explorând zonele montane cu bicicleta sau pe jos. În interacțiunea sa zilnică cu localnicii, el a aflat despre problemele cu care aceștia se confruntă în ceea ce privește prezența sălbăticiunilor în gospodării, în special a urșilor, mistreților și vulpilor. Pentru a se proteja de posibile întâlniri cu urșii, Niculescu merge în munte înarmat cu petarde, sperând să-i sperie în cazul unei confruntări.
Creșterea numărului de urși și conflictele cu oamenii
Prezența sporită a urșilor în zonele locuite din Munții Apuseni se datorează înmulțirii efectivelor de urși și concurenței pentru hrană. Activitatea umană, cum ar fi extinderea așezărilor, defrișarea pădurilor și culesul intensiv de fructe de pădure, afectează habitatul urșilor. Lipsa hranei vegetale îi determină pe urși să devină mai agresivi și să caute hrană în gospodăriile oamenilor, atacând animalele domestice, cum ar fi vacile.
Birocrația și dificultățile legale în gestionarea conflictelor
Soluționarea problemelor legate de urși implică o birocrație complexă. Pentru a extrage sau lichida un animal sălbatic care provoacă pagube, este necesară implicarea autorităților locale, completarea de formulare și plata taxelor către asociațiile de vânători. Procesul este adesea îngreunat de timpul necesar autorităților pentru a răspunde și de cerințele legale. Mai mult, există restricții stricte referitoare la uciderea unui urs, chiar și în cazul în care acesta atacă animalele de fermă. Aceste obstacole juridice și birocratice adaugă un nivel suplimentar de dificultate în gestionarea eficientă a conflictelor dintre om și urs.
Ce spune Cristian Niculescu?
„Mulți membri ai sectei Bears Lives Matters invocă tăierea pădurilor ca factor agravant pentru disperarea lui Moș Martin, care dă buzna peste oameni. Lucrurile stau un pic invers. Defrișarea are ca efect sporirea hranei pentru urși și nu doar pentru ei. Dar trebuie să te ducă mintea ca să înțelegi asta! În pădurea aflată la stadiul de masiv închis, plantele (deci hrana animalelor) se dezvoltă mai greu, din cauza luminozității slabe.
Deci nu tăierea pădurilor mână ursul spre așezările omenești. Ci concurența pe care oamenii i-o fac la hrana vegetală. Știți culegătorii de fructe de pădure, care rad ciupercile, murele, fragii și zmeura. Îi vedeți cu gălețușele pe care le vând la marginea drumului. Lipsit de hrana vegetală, ursul omnivor devine mai mult carnivor, se duce și atacă vaca omului. E vorba și despre regimul de hrană, proteic sau nu.
Din august, ursul începe să mănânce ca disperatul, ca să atingă nivelul energetic necesar traversării iernii. Adică halește mult ca să ia în greutate și să aibă de unde slăbi în sezonul rece, când hrana e rară. Cel mai bine e să pună pe el grăsime iar asta nu se pune cu fragi și mure!”, spune el.
Nu cei mai puternici, ci cei mai slabi urși coboară în sate
Ursii sunt animale oportuniste și își folosesc cu zgârcenie energia acumulată din hrana, scrie Niculescu. Acest fapt explică de ce apariții tot mai dese ale ursilor au loc în zone precum livezi, lanuri de porumb sau pe versanții montani sudici, unde nu există păduri masive, dar cresc plante precum afine, mure și merișoare, care constituie o sursă de hrana pentru aceste animale.
El crede că apariția ursilor în așezările umane este rezultatul competiției pentru hrana dintre oameni și animalele sălbatice. Activitățile umane, cum ar fi defrișarea pădurilor sau culesul intensiv de fructe de pădure, afectează resursele alimentare ale ursilor. Lipsa hranei vegetale determină animalele să caute hrană în gospodăriile oamenilor, ajungând să atace animalele de fermă.
În contextul unei creșteri excesive a populației de ursi, una dintre soluțiile propuse este extragerea exemplarelor mai slabe din populația de ursi, în special acelea care provoacă pagube în gospodării.
O altă alternativă este așteptarea ca ursii să se adapteze la lipsa de hrană, astfel încât ursoaicele să nască mai puțini pui și de talie mai mică, care vor consuma mai puțină hrană.
„Așa, dragi membri ai BLM, uneori e mai bine îi împuști pe cei mai slabi sau să îi relochezi în altă țară, care și-ar dori urși. Ursul nu e un pet pe care să-l hrănești din mână și să-l plimbi în lesă. Dar voi puteți să aberați în continuare”, a încheiat Cristian Niculescu.
