Cu un instinct fin pentru justiție și o înțelegere remarcabilă a democrației, Curtea Constituțională de la Chișinău a decis interzicerea Partidului Șor pe motiv de finanțare ilegală. Chiar dacă, așa cum susține unul dintre judecători, Vladimir Țurcan, Curtea nu are în atribuții verificarea finanțării partidelor, această sarcină căzând în competența altor structuri. Ce mai contează aceste amănunte când însuși președintele Curții este tatăl unui consilier prezidențial?! Cum ar veni, președintele cere interzicerea partidului și Curtea, al cărui președinte este rudă de gadul întâi cu consilierul prezidențial, se execută.
Putea fi orice partid, nu neapărat Șor care are numeroase tinichele legate de coadă, chiar dacă a fost principalul partid de Opoziție, după ce Partidul Comuniștilor a fost pus cu botul pe labe tot în urma unor acțiuni polițienești. Important e că vedem cum o guvernare autoproclamată democratică face toate eforturile posibile pentru a elimina Opoziția. Și asta ridică niște întrebări interesante despre democrație.
Nu e lipsit de interes că, și în Ucraina, liderul „democrat” Zelensky a procedat în mod similar, dizolvând partidele de Opoziție și interzicând presa incomodă. Și Chișinăul a interzis o serie de televiziuni. Dar important este că atât Moldova, cât și Ucraina sunt considerate simboluri ale democrației de către Occidentul, care, desigur, are nevoie de aliați de nădejde în confruntarea cu Rusia.
Această atitudine ridică cu siguranță suspiciuni serioase și nu ar trebui să o trecem cu vederea. E important să ne amintim că și la noi au existat solicitări pentru interzicerea unor partide și a unor organe de presă care nu se supuneau liniei dominante. Dacă aceasta este imaginea democratiei în acțiune, putem doar să ne întrebăm cum ar arăta o dictatură „sănătoasă”. Pare că principiile și valorile democratice sunt în pericol de a fi dislocate în fața intereselor politice și a controlului puterii.
Putem cu siguranță să ne punem întrebarea, când va veni și rândul nostru să trăim astfel de situații. Pentru că, iată, vedem cu proprii ochi ce se poate întâmpla în țări care devin din ce în ce mai importante în linia întâi a conflictelor. La fel de ușor cum s-a întâmplat în afara granițelor, și la noi există riscul să se pună batista pe tambal și să se coboare milităria din pod în numele unor interese superioare. Nu că nu s-ar fi întâmplat asta chiar recent în istoria noastră…
