Nu numai la Sănătate și Educație s-au schimbat miniștrii după cum se spunea la mine, la țară: anul și cârlanul, numai că aici era vorba de cu totul altceva. Prin acest infern a trecut și Ministerul Muncii, începând din 5 ianuarie 1990). Dacă am numărat bine, acest important minister a fost condus de 26-27 de miniștri, cel mai longeviv a fost Dan Ioan Popescu. Mai ales în primii 10 ani de după Revoluție, miniștrii au avut serios de lucru, fiind necesară schimbarea, modificarea mai multor legi, dar și adoptarea unora noi, pe măsura evoluției societății, cât, și mai ales, pentru alinierea la legislația europeană.
Cel puțin cinci minștri au fost numiți de două-trei ori la conducerea acestui minister, unii au fost mai vocali, deschiși spre dialog cu poporul (Violeta Alexandru, Olguța Vasilescu, Raluca Turcan), alții au preferat să-și vadă de treabă, fără a bate darabana zilnic, cum se întâmplă de vreo doi ani, de când la conducerea ministerului se află Marius Budăi, campion incontestabil la bătutul apei în piuă, de dimineața până seara, fără să spună nimic consistent, ba, din contra, vorbăria lui crează tensiuni, confuzii și, mai grav, amețește și prostește pensionarii, „seniorii”, „bunicii”, cu promisiuni și speranțe de infarct.
Începând cu Olguța Vasilescu, continuând cu Violeta Alexandru și Raluca Turcan, toți miniștrii au promis modificarea legii pensiilor și chiar elaborarea uneia nou-nouțe, menită a elimina inechitățile cu privire la cuantumul pensiilor. Un leu și un dosar nu s-a mișcat. La cote paroxistice a adus problema și legea Marius Budăi, care-și cheltuie timpul și energia doar pe la televizor, radio, presă scrisă, promițând câte în lună și stele, de parcă ar fi ministrul Propagandei.
Omul ăsta a făcut cel mai mult rău sistemului și pensionarilor: i-a amăgit și continuă să-i amăgească cu promisiuni deșarte: recalculări, plafonări, eliminări, măriri zilnice a pensiilor, în procente, în sume brute, la cartelă, la card, în plic sau mandate poștale, taie pensiile speciale, indemnizațiile aiuristice, sporurile care depășesc salariile. Curg banii la Budăi, ca apa la Cascada Niagara. Și, culmea, nimeni nu-l oprește, nici de la partid, nici din coaliție, nici sindicatele, nici guvernul.
E pus acolo să țină lumea ocupată, cu speranța în gât, să nu iasă în stradă, să nu comenteze: vin alegerile! Nimic din ce a promis și promite fără jenă, nu a îndeplinit, are dezlegare de la partid să alimenteze poporul cu speranțe electorale. Culmea este că el știe că nu poate, dar continuă bătaia de joc la adresa „bunicilor”, „seniorilor”, așa că, nu pierdeți emisiunile principale ale zilei, vi se mărește pensia, acolo, în direct, chiar de a doua zi, se va face dreptate, vor dispărea inechitățile, chemați și vecinii, sunați-vă rudele, invitat special este Marius Budăi, cu banii pentru pensii…în gură.
