În societatea noastră, dreptul de a-ți exprima opinia liber și fără frică este unul fundamental. Cu toate acestea, există momente în care autoritățile pare că aleg să se facă că nu văd abuzurile la adresa propriilor cetățeni, în special atunci când aceștia își exprimă părerile în mod pașnic. Două astfel de incidente recente au scos în evidență această tăcere și lipsă de acțiune din partea autorităților românești.
Primul a avut loc în timpul meciului Naționalei de fotbal din Kosovo, când suporterii care au scandat sloganul „Kosovo je Srbija” (Kosovo e Serbia) au fost arestați și agresați de poliția locală.
Cel de-al doilea incident a avut loc în timpul rușinosului meci al Naționalei de fotbal U21 cu Ucraina, când suporterii care au afișat un banner cerând respectarea drepturilor minorității românești au fost amendați. De parcă nu era suficient că a trebuit să ne dăm autogol în ultimul minut ca să câștige echipa eroilor galactici. Aceste cazuri ridică întrebări importante cu privire la modul în care autoritățile românești gestionează libertatea de exprimare și protecția cetățenilor împotriva abuzurilor.
În primul rând, incidentul din timpul meciului Naționalei de fotbal din Kosovo a demonstrat o lipsă de reacție din partea autorităților românești în fața abuzurilor săvârșite asupra suporterilor care au scandat sloganul „Kosovo je Srbija”. Indiferent de conținutul mesajului, cetățenii ar trebui să aibă dreptul de a-și exprima opinia pașnic și fără a fi supuși violenței sau arestărilor abuzive. În acest caz, autoritățile românești ar fi trebuit să intervină în mod imediat la nivel diplomatic și să protejeze drepturile suporterilor, asigurându-se că aceștia sunt tratați corect.
În al doilea rând, incidentul cu suporterii care au afișat un banner cerând respectarea drepturilor minorității românești în timpul meciului Naționalei U21 cu Ucraina arată o altă lipsă de reacție din partea autorităților românești. Acest banner nu conținea mesaje ofensatoare sau violente, ci doar o cerere legitimă de respectare a drepturilor unei minorități. Într-o societate democratică, ar trebui să existe spațiu pentru dialog și exprimarea opiniei, fără a se apela la sancțiuni sau amenzi nedrepte. Autoritățile ar fi trebuit să trateze această situație ca pe o oportunitate de a iniția un dialog constructiv și de a demonstra sprijin pentru cetățenii care își exercită drepturile civile.
Unii ar putea argumenta că politica nu ar trebui să aibă loc în evenimentele sportive, însă trebuie să ne amintim că sportul este o platformă prin care se transmit mesaje sociale și politice importante. Ne amintim cu toții cum echipelor europene li s-a impus să îngenunchieze înainte de meciuri pentru a „combate rasismul”, dar aceasta a fost o decizie politică, nu una sportivă. Gestul ingenuncherării a devenit un simbol al luptei împotriva rasismului, dar în spatele lui se ascunde o mișcare politică pur ideologică, cunoscută sub numele de Black Lives Matter (BML). Deci, nu, câtă vreme se impun, oficial, campanii sociale sau politice, nu se pot interzice mesajele de același gen ale suporterilor.
Autoritățile române au eșuat în a-și asuma responsabilitatea de a proteja drepturile cetățenilor lor și au ales să ignore abuzurile comise în numele libertății de exprimare și a dreptului la opinie.
Nu că ne-ar mira atitudinea autorităților, având în vedere modul deplorabil în care s-au purtat în anii de „pandemie”. Dar să nu uităm că, pierzând ocaziile de a se comporta ca autorități naționale, care își protejează propriii cetățeni, autoritățile noastre riscă extrem. Pentru că în sport se spune clar: ocaziile irosite se răzbună.
