În ultimele luni, în țară nu s-a mai luat nicio decizie care să fi emanat din interior. Indiferent cine a fost la conducere, toate deciziile au venit în plic; majoritatea ca urmare a adoptării PNRR-ului. Practic, în acest moment, Guvernul aplică numai ceea ce a decis, cu ani în urmă, comisia care a elaborat în mod secret PNRR-ul. Și nu are cum să nu aplice, pentru că, fără banii din PNRR, țara intră în incapacitate de plată. Ca să nu mai vorbim de gurile lacome care așteaptă banii promiși de UE. Doar că, ce să vezi?! Deciziile pe care Guvernul trebuie să le ia subminează economia țării. Practic, pentru a încasa banii necesari supraviețuirii economiei și îndestulării clienților politici, Guvernul distruge fundamentele pe care se bazează economia.
Și, cu toate acestea, cetățenii țării sunt mai preocupați de propriile dispute și dezbateri în contradictoriu, încât nu își dau seama că prăpastia se apropie. Sunt preocupați să se acuze unii pe alții că-s cu rușii, cu americanii, cu extratereștrii, că-s idioți, oligofreni și așa mai departe. Și, în vreme ce românii își dau în cap unii altora, preocupați să vadă agenți de influență ai lui Putin peste tot, totul se duce de râpă, așa cum s-a planificat…
Cetățenii sunt preocupați mai mult de diferențele ideologice și de analiza critică excesivă, decât de situația în ansamblu. Această atitudine i-a împiedicat să perceapă amenințarea care planează asupra economiei. Nici nu e ceva nou; în timpul Republicii de la Weimar, în perioada interbelică, diviziunile politice și fragmentarea societății au slăbit rezistența economică și au pregătit terenul pentru dezastrul viitor în mod similar.
Dar nu e singura analogie care se poate face. Pentru că, să recapitulăm, la cererea unor entități exterioare, guvernul a adoptat măsuri economice radicale, sub pretextul că acestea vor aduce prosperitate și dezvoltare. Cu toate acestea, guvernul a „uitat” să examineze îndeaproape consecințele acestor decizii. În secolele XIX și XX, guvernele coloniale au aplicat politici economice care privilegiau puterile coloniale, în timp ce exploatau resursele în detrimentul economiilor locale. Astfel, similar, România se bucură să pună în practică deciziile primite, fără a realiza că acestea distrug treptat ramurile economice esențiale.
Măsurile guvernului, în euforia aplicării deciziilor primite din exterior, duc la prăbușirea unor ramuri economice cheie. Una dintre consecințe se referă la criza energetică. Prin ignorarea unor sectoare economice cruciale și concentrarea excesivă pe priorități străine – închiderea termocentralelor, de exemplu – țara a ajuns să depindă prea mult de importurile energetice, fiind vulnerabilă în fața oricăror perturbări ale aprovizionării.
Va fi deosebit de interesant să observăm consecințele ce vor urma atunci când colapsul economic se va produce. Într-o lume multipolară, în care puterea economică și politică se redistribuie, ascensiunea BRICS (Brazilia, Rusia, India, China și Africa de Sud) și procesul de dedolarizare a monedelor naționale devin factori importanți. Astfel, colapsul ar putea fi amplificat de instabilitatea și vulnerabilitatea economică globală. În plus, falimentul energetic al Uniunii Europene ar agrava și mai mult situația, având un impact direct asupra economiilor interconectate și asupra relațiilor comerciale internaționale.
