Cu Joyce, la el acasa

James Augustine Aloysius Joyce, unul dintre cei mai importanti scriitori ai secolului al XX-lea, cunoscut mai ales pentru pentru romanele „Portretul artistului in tinerete” (1916), „Ulise” (1922), „Veghea lui Finnegan” (1939). Intrebat de un scriitor american de ce a ales un stil dificil, Joyce ii raspunde: „Ca sa le dau de lucru criticilor pe urmatorii trei sute de ani”. Intre timp, stilul lui Joyce a devenit, in buna masura, stilul literaturii secolului al XX-lea. Vladimir Nabokov scria: „Joyce a creat modernismul si tot Joyce l-a distrus”. Nascut la Dublin, vietuitor mai apoi prin larga Europa, a scris/publicat „Ulise”, cartea pentru care este invocat cel mai mult, in Franta. Romanul de 600 de pagini, relatând o singura zi (16 iunie 1904) din viata unui evreu, Leopold Bloom, ar putea folosi, ca „document”, chiar si pentru reconstruirea orasului, in cazul in care Dublin ar fi distrus. Cel putin asa sustinea Joyce…
In Irlanda, aproape de Dublin, locuieste familia prietenilor mei buhuseni, Tiron, Luiza si Cristian, impreuna cu minunatii lor fii, Lucas si Brian. Luiza este psiholog si se bucura de mare pretuire in mediul intelectual irlandez. Am rugat-o sa-mi spuna care este atmosfera generata de spiritul genialului Joyce, la el acasa. „Dintre toti irlandezii pe care i-am intrebat, o treime nici nu a auzit de J.J., o treime nu a citit si ceilalti au dat raspunsuri evazive (au inceput Ulysses, nu au terminat-o, nu le-a placut etc.). Doar doua persoane au afirmat ca au citit cartea in intregime. Si pentru ca nu am gasit raspunsuri acceptabile despre Ulysses, de la irlandezii pe care personal ii cunosc, care il considera totusi pe J.J. unul din cei mai renumiti scriitori pe care Irlanda i-a dat, am cautat idei, impresii, orice, in anumite ziare sau pe diferite bloguri”, spune Luiza.
Iata ce a spicuit prietena mea, Luiza… „In editorialul Irish Voice, Debbie Mc Goldrick scria, in iunie 2011: «James Joyce nici nu si-a imaginat vreodata extraordinara popularitate a romanulul Ulysses, care este sarbatorit in toata lumea pe 16 iunie. Dublinul insusi devine centrul unei manifestari internationale in onoarea lui James Joyce. Da, este sarbatorirea unei carti care este dificila, complexa si care a fost citita doar de o mica parte, de o fractie din milioanele care se lauda ca au citit-o. Dar cei care au facut acest lucru, elita, gasesc o adevarata placere in dificultatea cartii». Alte opinii ale irlandezilor din Dublin… „Cartea e greu de citit, de la inceput, pâna la sfârsit.” „Banuiesc faptul ca omul e un geniu, dar are o minte obscena.” „Nimeni nu a citit cartea Ulysses, iar cei ce declara ca au citit-o sunt ori mincinosi, ori s-au plictisit pâna la lacrimi, inotând printr-o mizerie de neinteles, doar ca sa treaca clasa, sa obtina o nota buna sau sa-si impresioneze prietenii.” „In general, aceasta carte este cap de lista, ca fiind cea mai buna sau cea mai proasta carte in engleza, in sec. 20. Cei care afirma ca e cea mai buna, spun asta pentru ca asa au auzit de la profesori. Doar câtiva au citit toata cartea. Cred ca sunt doua tipuri de cititori ai romanului Ulysses: fraieri si mincinosi. Fraieri, pentru ca s-au chinuit sa «treaca» prin noroiul care e romanul; mincinosi, pentru ca au citit numai pasaje din carte.” „Ulysses e un munte de nonsens.” „Joyce nu a scris pentru mase, pentru oamenii obisnuiti, ci pentru academicieni.” „James Joyce si al lui Ulysses a creat multa senzatie. E un idol al unei legiuni a fraierilor. Nu se merita nici sa citesti 10 minute. Pur si simplu ramân incremenit de ce cititorii sunt obsedati de felul lui abrupt, lipsit de consideratie de a se exprima si il considera o celebritate doar datorita unor structuri sintactice si cuvinte deosebite.” „In calitate de cititor si, de asemenea, ca scriitor, il consider pe J.J. plin de aroganta, ca pe cineva care a câstigat un concurs, chiar daca nu s-a calificat. Asta e viata, nu mai exista standarde.” „Autorul nu se arata interesat sa comunice nimic cititorului. Opera lui nu are sens, e de neinteles.” „Cartea nu ofera indeajuns incât sa-mi consum timpul citind-o.” „Cartea e gunoi. La ce sa te astepti de la un betiv irlandez? Toate natiunile vor un Faulkner si un Dostoievski, iar atunci cand nu au, inventeaza unul…”
Joyce a spus ca a populat „Ulise” cu atâtea enigme, pentru a-i tine pe profesori ocupati. Dincolo de unele comentarii, romanul e atât de adorat de fani, incât e celebrat in fiecare an, pe 16 iunie, de Bloomsday, ziua primei intâlniri a lui J.J. cu viitoarea sotie, Nora Barnacle. Fanii, o „gramada de ciudati care vorbesc fara sens, cu tonuri dramatice”, il sarbatoresc pe Ulysses luând micul dejun unde a mâncat Leopold Bloom, manânca exact ce a mâncat el, la pranz merg la „crâsma morala a lui J.J.”, Davy Byrne’s etc., incercând sa refaca, pas cu pas, itinerarul lui Leopold Bloom. In acea zi, la Centrul Cultural James Joyce din Dublin au loc tot felul de manifestari specifice.