De la Fort Lauderdale la Boston, de la Boston la Paris și de la Paris la Cracovia. Lunga vară fierbinte a campionului mondial la sărituri în apă la mare înălțime, Constantin Popovici (CSM Bacău) continuă. Pe repede înainte. Laureat campion mondial la high diving, platforma de 27 metri, la Fort Lauderdale și câștigător al primei etape din circuitul Red Bull de la Boston, sportivul antrenat de Adrian Gavriliu se pregătește pentru alte două provocări majore într-un interval scurt de timp. În acest weekend, la Paris, Costa va participa la a doua etapă a circuitului Red Bull, după care va pleca cu naționala României de sărituri în apă în Polonia, unde va concura la Jocurile Europene, sărind de la platforma de zece metri.
-Costa, până la Paris și Cracovia, hai să ne mai întoarcem o dată la Fort Lauderdale. Cum ai defini succesul de la World Cup?
-Este o mare reușită atât pentru mine, cât și pentru clubul pe care-l reprezint, CSM Bacău și care m-a susținut pe acest parcurs așa cum trebuie să-și susțină orice club serios sportivii. Dar este o reușită majoră și pentru România deoarece acesta este primul titlu mondial din istorie la sărituri în apă câștigat de țara noastră.
-Unde ai plasa aurul de Cupa Mondială în topul reușitelor tale?
-Mi-e greu să fac o ierarhie, dar vă dați seama că este una dintre cele mai importante reușite ale mele. Să fii campion mondial este o mare satisfacție, iar bucuria este cu atât mai mare cu cât am obținut acest titlu alături de Adrian Gavriliu, antrenorul care a crezut în mine după accidentarea suferită anul trecut. Sprijinul său necondiționat a contat enorm.
-După World Cup era clar că în prima etapă de Red Bull toți ochii erau pe tine. Cât de mare a fost presiunea?
– Presiunea nu a fost așa de mare deoarece la sărituri în apă nu este ca la înot sau la atletism unde, dacă ai cel mai bun timp din lume, ești considerat automat și pe bună dreptate principalul favorit. La noi suntem mulți potențiali campioni, totul depinzând de forma din ziua concursului. La Boston, eu parcă și uitasem ce se întâmplase cu o săptămână mai devreme la Fort Lauderdale. O luam de la zero, cu un alt concurs.
-Cum ai făcut față vremii câinoase de la Boston? Vânt puternic, temperaturi scăzute…
-Ușor nu a fost, dar eram obișnuit cu greul și cu vremea schimbătoare pentru că am avut parte de multe antrenamente și chiar de unele concursuri în condiții asemănătoare. În plus, anul acesta am fost bine pregătit în circumstanțele în care CSM Bacău mi-a oferit șansa unui stagiu în Austria chiar înainte de a ajunge în Florida. Șansa a făcut ca în Austria condițiile meteo să fie destul de dure, lucru care m-a ajutat în perspectiva a ceea ce s-a întâmplat la Boston.
-Te așteptai la un start de sezon atât de bun?
-Nu aș vrea să fiu considerat lipsit de modestie, dar sincer, mă așteptam. Și asta pentru că m-am pregătit mai bine ca niciodată în off-season.
-Ce așteptări ai la Paris? Dar în Polonia?
-Și în Franța, și în Polonia vreau să dau tot ce pot și să pun în aplicare tot ceea ce am acumulat în cadrul antrenamentelor de până acum. Sigur, la Jocurile Europene discutăm despre o altă ramură, unde nu sunt favorit, dar experiența și, zic eu, seriozitatea, mă vor ajuta să fac față.
-Apropo, faptul că Jocurile Europene vin imediat după etapa de Red Bull de la Paris reprezintă un inconvenient, mai ales că vorbim, așa cum aminteai, de două ramuri diferite. Cum este trecerea de la 27 metri la platforma de zece metri?
-Într-adevăr, e un inconvenient, mai ales că, din întreaga lume, doar eu și cu un francez practicăm aceste două ramuri de sărituri la acest nivel. Faptul că Jocurile Europene vin imediat după Red Bull ar părea un mare dezavantaj, dar eu văd și un atuu: și anume că ajung la Cracovia… pregătit. Tehnic vorbind, trecerea de la 27 la 10 nu e ușoară, dar eu am făcut mereu calculele potrivite și știu exat ce am de făcut pentru ca tranziția să reușească.
