Greva profesorilor reprezenta o speranță pentru îmbunătățirea condițiilor de muncă și a salariilor acestora. Cu toate acestea, așa cum se poate observa din desfășurarea evenimentelor, această acțiune nu a reușit să producă rezultate semnificative
Am scris, la începutul grevei, ca aceasta nu va avea nici un rezultat. Chiar dacă, pe parcurs, cadrele didactice au dovedit o solidaritate extraordinară și au câștigat simpatia publicului, realitatea dură s-a văzut în modul în care liderii de sindicat au făcut jocurile Puterii.
Unul dintre motivele principale pentru eșecul grevei profesorilor este absența voinței politice din partea guvernului. Așa cum se știe, o schimbare semnificativă în condițiile de muncă și salariile profesorilor necesită o implicare activă și hotărâtă a factorilor politici. Din păcate, în această situație, guvernul s-a concentrat mai mult pe achiziționarea de armament și pe trimiterea de arme și muniții în Ucraina, neglijând problemele educației și salarizării profesorilor. Această lipsă de voință politică demonstrează o neglijare a priorităților care afectează direct sistemul educațional.
Prin alocarea resurselor financiare în mod inadecvat, guvernul a indicat clar că-l doare la bască de Educație. Cheltuielile excesive în sectorul militar și lipsa investițiilor adecvate în educație reflectă o neglijare a nevoilor fundamentale ale societății. În loc să ofere sprijin sistemului educațional și să asigure condiții favorabile pentru profesori, guvernul a preferat să își concentreze atenția și resursele pe alte domenii.
Clasa politică românească simte mai periculoasă răsuflarea stăpânilor din afară decât mânia propriilor cetățeni; a îndrazni sa nu mai execute ordinele venite de peste Ocean echivalează cu o condamnare pentru orice politician. Dealtfel, câți politicieni din arcul Puterii ați auzit vorbind despre greva cadrelor didactice?
Un alt aspect important care a contribuit la eșecul grevei profesorilor a fost trădarea repetată a liderilor sindicali. Greva a fost suspendată prematur, după ce Guvernul a promis câteva firimituri. Apropo, tichetele alea pe care spune Guvernul că le dă, trebuiau date oricum, prin decizie politica de la Bruxelles. Această suspendare bruscă a grevei, fără consultarea și aprobarea membrilor de sindicat, a slăbit puterea de negociere a profesorilor și a subminat încrederea acestora în liderii lor.
Să nu uităm de „primul profesor al țării”, care, pentru a sublinia atenția acordată educației și României Educate, a plecat în concediu, la mare, ca să nu fie nevoit să asculte strigătele protestatarilor de dincolo de gardul palatului.
În final, cu ce au rămas profesorii? Cu o promisiune a unui Guvern care a demisionat la câteva ceasuri după suspendarea grevei. Noul Guvern care va fi numit nu are nici o obligație față de greviști, indiferent ce memorandum a semnat fostul Executiv.
