A devenit plictisitor de-a dreptul să vezi evoluția conflictului din Ucraina. Dacă nu ar fi la mijloc atâtea vieți omenești jucate la zaruri de mai-marii planetei, războiul ar putea fi ignorat de toată lumea și ne-am vedea de ale noastre, că nu o ducem nici noi foarte bine și avem o mulțime de lucruri de care trebuie să avem grijă.
Din păcate, peste graniță mor oameni și mor nu pentru vreo idee măreață, pentru Patrie și așa mai departe; mor pentru că autoritățile care le guvernează țările au niște obligații față de alte autorități și pentru că au căzut într-o capcană din care nu mai pot ieși. Este capcana jucătorului la ruletă care a pierdut prea mult ca să se mai oprească și care speră într-o răsturnare de situație care să-i aducă înapoi pierderile.
Dar și dacă ar fi numai atât, tot ar fi bine pentru noi, care nu ar trebui să avem vreo legătură cu acest conflict. Din păcate, autoritățile noastre se străduiesc să ne bage în această problemă, tot pentru niște obligații față de alte autorități, dacă înțelegeți ce vreau să spun.
În aceste condiții, e obligatoriu pentru ai noștri să mimeze entuziasmul față de cauză și să rostogolească aceeași propagandă infectă. Să ne spună că albul este negru pentru că așa e avantajos pentru „aliați” și pentru hegemon și, mai ales pentru că acel negru ar putea să ne sperie și să ne facă să mergem în direcția dorită de ei.
Așa se face că ai noștri, ca brazii, știu sigur cine a distrus barajul acela de pe Nipru și condamnă „crima de război”. Adevărul e că ăia-s proști de bubuie, au intrat nepregătiți în conflict și iau bătaie după bătaie, le doboară babele dronele cu borcanul cu castraveți, și-au distrus singuri conductele de gaz și acum au distrus și barajul care le era necesar pentru a alimenta cu apă Crimeea, pentru a iriga câmpurile agricole, pentru a răci reactoarele nucleare de la Energodar iar apa a inundat teritoriul ocupat de ei și a distrus câmpurile de mine care îi protejau de vecini. Cam asta ni se spune.
Niciun cuvânt despre cum ceilalți au tras cu rachete americane în ecluzele barajului și au dat drumul la toate digurile din amonte pentru ca milioanele de tone de apă să lucreze ca un berbec.
Toată această propagandă abjectă devine a naibii de obositoare când sfidează orice logică. Dar, ce să-i faci, liderii noștri au datorii, au nevoie să se plimbe cu avionul prin lume, le place să-și simtă conturile pline, să se dea grandomani, așa că trebuie să repete ca papagalii ce li se șoptește în cască, chiar cu riscul de a cădea de fraieri.
În alte condiții, am putea să facem mișto de fază. Din păcate, această situație nu ne permite să tratăm cu ușurință ceea ce se întâmplă. Nu când la mijloc putem să cădem și noi, fără absolut nici o vină decât că avem niște conducători care n-au altă șansă decât să o țină langa, neavând nici o posibilitate să mai dea înapoi. Nu e ca și când nu am mai fi trăit asta…
