Trebuie să recunoaștem că justiția din România ne surprinde mereu cu niște nuanțe subtile si descoperim ce minunat este să trăiești într-o țară în care cel care primește mita este singurul vinovat, iar cavalerul european venit pe cal alb, generos și binevoitor, care dă șpaga, este considerat aproape nevinovat.
După ani de procese laborioase și întârzieri de tot felul, autoritățile noastre ne-au uimit cu o sentință demnă de analele dreptului: românul nesimțit care a acceptat mita a fost condamnat la 7 ani de închisoare cu executare, în timp ce austriacul distins, care a acordat cu generozitate acei bani, a primit doar trei ani cu suspendare. Ce logică fascinantă! Într-adevăr, în România, suntem ași în a ne asigura că justiția este egală pentru toți, indiferent de naționalitatea lor.
Ce privilegiu imens este să observăm cum principiile noastre morale și legile se aplică doar pentru cetățenii de rând, iar străinii sunt iertați. Suntem nevoiți să recunoaștem faptul că avem un stat profund echitabil, în care doar cel care ia mita este cu adevărat vinovat. Evident, atâta timp cât cineva este dispus să ofere mită, nimeni nu ar trebui să întrebe de unde provine.
Să ne amintim că, de-a lungul anilor, europenii „subțiri” ne-au privit cu dispreț, etichetându-ne ca un popor corupt și scuipându-ne coji de semințe în freză. Nu s-au obosit niciodată să-i menționeze pe colegii lor de rasă superioară, care, în ciuda etichetei lor, nu ezită să recurgă la practica degenerantă a corupției. Aparent, în ochii lor, corupția este doar un privilegiu rezervat nouă.
Cu siguranță, trăim într-o lume atât de minunată și perfectă, în care „valahul impuțit” (cum ne numeau imperialii vinenezi pe vremuri) este lăsat să putrezească la beciul domnesc, în timp ce mituitorul, un european de rangul întâi, bine parfumat și uns cu toate alifiile, se întoarce liniștit în biroul său, pregătind cu grijă următoarea mită, în timp ce oferă sfaturi generoase despre combaterea corupției.
Poate că ar trebui să le amintim acestor protectori morali că există corupție în toate societățile și la toate nivelurile de putere. Dar bineînțeles, e mai satisfăcător să ne vadă pe noi, cei mici și vulnerabili, cu mâinile murdare, în timp ce ignoră grațios corupția bine înrădăcinată din propriile lor curți și palate.
Evident, acești nobili europeni sunt experți în arta ipocriziei și a dublului standard. Ne vorbesc despre transparență și cinste, dar când vine vorba de propriile lor afaceri murdare, toate aceste valori devin doar simple vorbe goale. Și noi, poporul umil, suntem învățați să acceptăm cu umilință această discrepanță strălucitoare.
Ce, te credeai cetățean european cu drepturi? Ești cetățean european, desigur, dar de categoria a cincea. Nu uita asta!
