Am aruncat, ieri, o privire, asupra modului în care politica occidentală se insinuează în Republica Moldova și se folosește de relațiile dintre oligarhi, politicieni și ONG-uri pentru a obține atât câștiguri economice, cât și influență politică. Cazul prezentat de GrayZone este de școală și nu văd de ce nu ar funcționa același mecanism și în România.
Ca țări-surori cu istorii și culturi strâns legate, există numeroase aspecte comune în modul în care corupția funcționează în aceste două state. Un prim aspect de luat în considerare este atitudinea relaxată a autorităților față de corupție și mită. Ambele țări s-au confruntat cu situații în care corupția la nivel înalt a fost tolerată sau chiar susținută tacit. Această atitudine a generat un sentiment de impunitate în rândul celor implicați în acte de corupție, deoarece s-au simțit protejați sau nedemascați de către autorități.
Un alt aspect important este legat de implicarea oligarhilor și afacerilor în corupție. Atât în Moldova, cât și în România, influența oligarhilor și a unor grupuri de interese asupra deciziilor politice și economice a fost o problemă majoră. Aceștia au profitat de conexiuni politice și economice pentru a-și consolida puterea și pentru a obține avantaje necuvenite în afaceri. Prin intermediul acestor rețele de influență, corupția a devenit un mod de operare obișnuit, afectând încrederea cetățenilor în instituțiile statului.
Un aspect semnificativ în modul în care corupția funcționează în Moldova și România este implicarea rețelelor transnaționale de afaceri, care se folosesc de conexiunile și rețelele de corupție existente în cele două state. Aceste rețele transnationale de afaceri au dezvoltat strategii complexe pentru a-și extinde influența și pentru a obține avantaje financiare în detrimentul intereselor statului și al cetățenilor.
Influența politică occidentală asupra Moldovei și României reprezintă un alt aspect important în discuția despre corupția din aceste state. Grupările politice din Occident își pot impune oamenii în funcții-cheie în Moldova și România pentru a-și promova propriile interese și pentru a profita de rețelele de corupție existente.
Nu trebuie să ne mire, așadar, modul în care autoritățile române tratează problemele economice, sociale și politica externă. Observăm o tendință în care autoritățile române par a fi retrogradate la rangul de simpli executanți ai ordinelor venite din afara țării. În prea multe cazuri, agenda politică a României pare a fi dictată din afară, cu accent pe implementarea unor politici economice și sociale care nu reflectă neapărat nevoile și interesele reale ale populației, ci necesitațile unor grupări economice și/sau politice din exterior.
