”Bunica Elena mi-a aranjat sală de lectură sub salcâm, la păscut vacile. Mi-e dor de prietenul Constantin.”
– Domnule Sechelariu, se apropie marea sărbătoare a Sfinților Împărați Constantin și Elena. Ce semnificație are pentru dumneavoastră această zi?
– Pe lângă împlinirea sufletească dată de bucuria întemeierii, într-un fel, a credinței așa cum o trăim noi astăzi, sărbătoarea aceasta înseamnă ceva foarte personal, de inimă și din inimă.
– Oameni dragi care au purtat sau poartă aceste nume?
– Din păcate, au purtat, căci nu mai sunt printre noi. În primul rând, este bunica mea, Elena, cea la care îmi petreceam vacanțele. Eram nepotul ei favorit și vă povestesc doar un lucru care dovedește cât de mult m-a iubit. Una dintre ”obligațiile” mele era să merg cu vacile la păscut, dar bunica știa că îmi plăcea foarte mult să citesc, așa că pe la prânz venea să-mi aducă de mâncare și îmi aranja un culcuș comod sub un pâlc de salcâmi. Așa că între unu și trei după-amiaza aveam orele mele de lectură în liniște, când bunica îmi ținea locul, iar eu citeam povești, povestiri, scrieri SF, orice mi se părea interesant la vârsta aceea.
– Era o femeie credincioasă?
– Da, dar nu era una fanatică, mă ducea la biserică, și mie îmi plăcea, de la ea am învățat să cred în Dumnezeu, dar nu cu încrâncenare, ci cu seninătate și speranță.
– Frumoasă lecție pentru un copil!
– Mai mult decât o lecție, a fost un fel subtil, dar puternic, de a mă forma ca om. De aceea, când am luat primul salariu ca inginer constructor, am pus jumătate deoparte pentru familie – eram deja căsătorit, iar cu cealaltă jumătate am mers în acel sat al copilăriei și i-am dat jumătate din salariu bunicii. O prea mică răsplată, ca și celelalte care au urmat, pentru darurile sufletului. Mereu îi aprind o lumânare la biserică și mă rog pentru ea.
– Și al doilea nume, Constantin?
– Al doilea nu este al unei rude, ci al unui prieten de suflet, Constantin Totan, care a fost director la Romgaz. Un om cum rar găsești, pe cât de sincer și deschis, pe atât de generos și extraordinar profesionist. S-a stins în câteva săptămâni din cauza unei boli nemiloase și este una dintre pierderile grele ale vieții mele, pentru că prietenia este o minune a vieții de care trebuie să ne bucurăm. Dumnezeu să-l ierte!
– Foarte repede vine o altă sărbătoare mare pentru creștini, Înălțarea Domnului. Cum o trăiți?
– Pentru mine, Înălțarea este încă o confirmare a dreptei mele credințe în Isus ca Fiu al lui Dumnezeu. Nu sunt teolog, așa că spun ce simt, fără să mă cred specialist în dogme și interpretarea lor. Așa simt, asta spun! Dar de Înălțare mai avem o sărbătoare, care chiar dacă e mai lumească, tot spirituală este – Ziua Eroilor. Nu trebuie să-i uităm pe cei de dinaintea noastră, care s-au jertfit pentru a ne lăsa limbă și țară, obiceiuri și bogății, demnitate, dar și obligații. De aceea, noi trebuie să ne gândim cum să păstrăm ce-am primit, dar mai ales cum să ducem mai departe moștenirea, să o facem mai bună, mai frumoasă!
– Apropo de moșteniri, purtați numele Sechelariu care a fost ținta hulirii, a invidiei, acuzațiilor dintre cele mai năstrușnice. Nu v-ați gândit la Legea talionului – ”ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”?
– Nu există pentru mine așa ceva! Eu chiar cred când spun în rugăciunea Tatăl Nostru ”Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri”, iar pe urmă mă rog: ”Doamne, dă-mi mai multă credință și fă-mă un om mai bun!” Cum să îți irosești viața cu răzbunări, când trebuie să lași ceva în urmă, ca să fii pomenit ca un om bun?!
– Apropo de iertare, care dintre cele 10 porunci vi se pare mai importantă?
– Toate sunt importante! Dincolo chiar de simbolistica religioasă, eu consider că aceste 10 porunci au format omenirea, au însemnat progres. Gândiți-vă că statul era aproape inexistent în urmă cu 1.500 de ani, nu existau structuri organizate care să impună respectarea unor reguli în comunitate. Biserica a reușit să țină în frâu pornirile astea contra vieții și bunăstării oamenilor, dar ce a urmat pe urmă e o altă temă de discuție….
– Apropo de ce urmează, nu vă îngrijorează această tendință a laicizare, de scoatere a credinței din sfera de interes a oamenilor?
– Încercările există, dar n-au succes! Eu văd la biserică familii întregi, bunici, părinți, copii care vin și se roagă. Pentru mine e o bucurie, pentru că asta înseamnă că ne-am păstrat întregi, că încă suntem întregi. Restul e discuție și sper să rămână așa.
Catedrala Bacăului – ctitorie non profit
Catedrala ”Înălțarea Domnului” din Bacău, cea mai impresionantă biserică din România după Catedrala Neamului din București, este o ctitorie a lui Sergiu Sechelariu. După ce a preluat lucrările de la nivelul zero, firma sa a acceptat ZERO PROFIT pentru a înălța proiectul arhitectului Constantin Amâiei și sprijinit de Neculai Lupu, președinte al Consiliului Județean la începutul anilor 1990. Concret, la o investiție de 15 milioane de euro, Sechelariu trebuia să își bage în buzunar 10% câștig, adică 1,5 milioane euro! A lucrat cu cei mai buni specialiști dintre cei aproape 1.500 pe care îi avea în firma sa privată doar pentru ca Bacăul să aibă un loc de rugăciune.
”După 42 de ani de căsnicie, cred că Dumnezeu ne călăuzește în viață și Îi mulțumesc pentru darurile Sale – familia, sănătatea și liniștea. Nepoțica mea a învățat Tatăl Nostru la doi ani și jumătate repetând după mine, iar acum spune rugăciune împreună cu maică-sa – adică fata mea – în fiecare dimineață și seară. De asta sunt cel mai bucuros. Uneori, chiar cred că mi-a dat mai mult decât meritam. Ca orice om, am păcatele mele, dar credința în Dumnezeu mi-a fost și îmi este nezdruncinată!”
”Unii mă invidiază pentru buna mea formă fizică și eu le spun că postesc și fac sport. Se uită cam lung la mine, dar încerc să le explic cum sufletul, mintea și trupul au nevoie de grijă. De exemplu, în Vinerea Mare dinaintea Paștelui eu țin post negru, nu neapărat că îmi spune preotul asta, ci pentru că așa simt eu. La fel cum țin toate posturile, nu pentru că scrie în calendar, ci dintr-o convingere a mea. Sfinții Părinți nu erau doar mari teologi, ci și grijulii cu trupurile credincioșilor! Chestia asta cu mâncarea sănătoasă e scrisă și în Biblie, n-a inventat nimeni roata, doar credință și respect pentru suflet și trup ne trebuie!”
