Circa 40 de foști salariați ai Întreprinderii de Mașini Unelte (IMU) din Bacău s-au reunit să marcheze împlinirea a 50 de ani de la punerea în funcțiune a întreprinderii și a 52 de ani de la înființarea ei. Sufletul reuniunii a fost, ca și în alte astfel de reuniuni, Dan Onică, fost inginer șef de investiții, iar printre invitați s-au numărat și Traian Cruceru, fost director general la Mașiniexportimport București, fost director în Centrala de Mașini-Unelte, de care aparținea și IMU Bacău, și prof. univ. dr. Dumitru Bontaș, fost inginer-șef, dar și fost prefect de Bacău și rector al Universității „George Bacovia”.
Moderată de inginerul Dan Onică, reuniunea a început cu vizionarea unui scurt clip cu imagini din istoria unei întreprinderi de înaltă clasă, înființată în 1971, dar care a avut o sinuoasă linie de evoluție, până la privatizarea ei, apoi până ce a fost închisă. În anul 2019, IMU mai avea doar 50 de salariați, față de 4.500 în 1990. Și tot din 2019, fosta IMU (devenită, după privatizarea din 1998, World Machinery Works) a fost cumpărată de firma băcăuană Barleta, care speră reluarea producției.
Respect pentru întreprindere și pentru profesie
Reîntâlnirea foștilor salariați de la IMU a fost apreciată, întâi, de Traian Cruceru. „Reuniunea de acum – a spus vorbitorul – reprezintă unitatea colectivului pe care l-a avut IMU. Prezența dumneavoastră la această reuniune arată că va-ți respectat întreprinderea și profesia pe care ați avut-o și este un respect pentru destinul generației dumneavoastră, din care și eu fac parte”.
Traian Cruceru, imediat după Revoluție, a făcut parte dintr-un colectiv care a încercat ca din 13 întreprinderi ale industriei construcțiilor de mașini-unelte din România să facă un nucleu din cinci-șase unități, inclusiv IMU Bacău. Dar, vremurile de atunci i-au împiedicat. „I-am vorbit și președintelui Emil Constantinescu despre această industrie, care era în amonte pentru întreaga industrie a țării – a spus fostul director. Nu cred că m-a înțeles și mi-am dat seama că această industrie va cădea. M-am și implicat în procesul de privatizare a IMU Bacău, când a fost scoasă la licitație. Am câștigat licitația, dar contractul de preluare a fost încheiat cu altă firmă. Am reclamat situația și a fost reluată licitația, pe care iar am câștigat-o, dar tot nu am primit contractul. Am dat în judecată FPS-ul și am câștigat abia la CEDO, însă după vreo cinci ani fabrica nu mai era”.
Distincție, demnitate, emoții
Reuniunea a fost apreciată și de prof. univ. dr. Dumitru Bontaș, unul dintre primii angajați la IMU, în primul ei an, fost inginer proiectant la pregătirea fabricației, care a coordonat activitatea laboratoarelor de metrologie și a Serviciului CTC. Dar, a fost și inginer-șef, până în 1990. „Astfel de întâlniri fac ca noi să nu ne uităm niciodată – a opinat Dumitru Bontaș. Și atât cât mai suntem pe aici, sigur ne vom bucura împreună. M-am bucurat și atunci când am întâlnit colegi care și la această vârstă mai au activitate profesională. Iar unul dintre ei este domnul Dan Onică, altul este Mihai Ceucă, un cercetător care redescoperă pentru noi toți, an de an, Bacăul, și sunt încă mulți alții. Iar în domnul Traian Cruceanu IMU a avut mereu un susținător, un om care a insuflat mult optimism”.
O experiență interesantă în această întreprindere am aflat-o și de la ing. Mihai Ceucă, specializat prin studii universitare în electromecanică, și care a fost al optulea angajat la IMU. Aici s-a ocupat de lucrări de investiții și de asigurarea de lucrări în atelierul de prelucrare. A ajuns un specialist în mentenanța utilajelor și mașinilor-unelte, practic mecanicul-șef al întreprinderii. A participat la ridicarea fabricii de la primul stâlp, plantat atunci efectiv într-un fost lan de porumb.
Distinși și demni, deși trecuți pe sub aerul vremii, au rămas cei de la fosta IMU Bacău. Și evident, foarte emoționați când au dat ochii cu foștii colegi de birou sau de secție și, mai ales, cu prietenii de demult.
