O dată la patru ani, Bacăul merge la vot pentru a-și tatua pe antebrațul tot mai anemic și mai obosit numele viitorului primar și al noului Consiliu Local. Operațiunea în sine nu este dureroară pentru că nu se folosește ac, ci doar o ștampilă. Durerile vin imediat după. Și țin încă patru ani. De regulă, tușul indian ține și el. Ceea ce se pierd iute sunt promisiunile, care lasă loc batjocurei și furtișagului.
Cam tot o dată la patru ani, primarul în funcție își amintește că este… primar în funcție și începe să prindă din nou drag de cetățeni. Le explică de ce nu au funcționat lucrurile în mandatul său și cine este de vină pentru că ele nu au funcționat: după caz, Puterea sau Opoziția, Maica Precista, incașii din Peru ori omul de pe Lună. În niciun caz el, primarul. Căci dacă ar fi fost numai și numai după domnia-sa, este limpede că s-ar fi făcut câte în lună și în stele aici, în Bacău, România, Europa, Pământ. Iată de ce, o dată la patru ani, primarul în funcție solicită un nou mandat. Căci, la drept vorbind, altul mai bun decât el nici nu poate exista.
O dată la patru ani, contracandidații primarului în funcție prind și ei drag de cetățeni. Și le explică de ce nemernicul care a uzurpat funcția de primar în ultimii patru ani nu mai trebuie ales în ruptul capului. Păi, altul mai slab decât el nici nu există. Parțial, au dreptate. Mai slab decât actualul primar în funcție nu poate fi decât viitorul primar. Faptul este dovedit. La modul științific, chiar.
Cam o dată la patru ani, cetățenii se văd asaltați de primarul în funcție și de contracandidații acestuia. Li se toarnă atâtea gogoși, încât ai crede că Bacăul a devenit o enormă gogoșerie. Atât primarul, cât și contracandidații săi au toate motivele să-i „îndulcească” pe cetățeni. Cu atât mai mult cu cât aceștia nu prea au nici timp și nici capacitatea de a înțelege cum funcționează lucrurile deasupra lor. Ei, cetățenii sunt ocupați cu chestii pământești: merg la serviciu pentru a-și putea plăti taxele și impozitele locale, „care sigur nu se vor majora”, ocolesc gropile pentru a nu se alege cu mașinile sau picioarele rupte și au grijă să nu supere prea tare câinii vagabonzi. Din când în când, mai aruncă și câte o întrebare despre stadion, fie-li-se iertată cutezanța, dar nu li se servesc decât SF-uri, acronim înțeles atât ca science-fiction, cât și ca studii de fezabilitate.
O dată la patru ani, Bacăul merge la vot pentru a-și alege primarul și consilierii locali. Spre deosebire de candidați, numărul votanților se tot împuținează. Și nu numai pentru că o bună parte din ei aleg alte meleaguri. Celor rămași, cu siguranță că li s-a făcut lehamite în fiecare sfântă zi din cei patru ani luați mereu câte patru. Copleșiți, nu par să mai aștepte mari lucruri. Așa că se consolează cu ideea că Bacăul nu e altceva decât o Românie mai mică. Și răsuflă ușurați că, deși bombardat la greu de clasa politică, orașul lor nu a devenit încă un Bahmut ceva mai mare.
