Misogini care ar vrea sa-si ingroape capul intre fuste

Premierul australian, Julia Gillard, i-a precizat liderului Opozitiei, Tony Abbott, in termeni lipsiti de echivoc, faptul ca este sexist si misogin. „Acest barbat nu imi va tine o morala despre sexism si misoginism. Am fost profund jignita când liderul Opozitiei s-a fotografiat in fata Parlamentului alaturi de o pancarta pe care scria: «Scapati de vrajitoare!». Am fost jignita când liderul Opozitiei a stat alaturi de un panou care ma descria drept o «c…a»”, a spus Julia Gillard, in Parlament. Sfidator, Tony Abbott s-a uitat mereu la ceas, pe durata discursului acuzator care a durat 15 minute. Gestul a facut-o pe Julia Gillard sa adauge: „Acum se uita la ceas, deoarece femeia a vorbit prea mult. Ma astept sa imi strige sa tac din gura, asa cum a facut si in trecut.” Disputa aceasta imi aduce aminte de un alt conflict asemanator care i-a avut ca actori pe Titu Maiorescu si Sofia Nadejde, dupa ce cunoscutul critic literar afirmase intr-o conferinta de la Ateneul Român, in 1882, ca femeile „isi merita locul de la marginea societatii, din cauza creierului lor prea mic”: „Cum am putea intr-adevar sa incredintam soarta popoarelor pe mâna unor fiinte a caror capacitate craniana este cu zece la suta mai mica? Abia ajung astazi creierii cei mai dezvoltati pentru a putea conduce o natiune pe calea progresului si prosperitatii materiale… Din 1.000 de capatâni masurate a rezultat 1.410 grame greutate mijlocie la barbat si numai 1.250 la femei“. Intr-un articol publicat in „Contemporanul”, Sofia Nadejde ii replica: „Un lucru pe care-l trec cu vederea toti câti vorbesc de greutatea creierului femeiesc este ca nimeni nu ia in seama sa-l raporteze la greutatea trupului, femeile relativ cu corpul au creierul mai greu decât barbatii”.
In Evul Mediu european si la inceputul perioadei moderne a fost prezenta o dezbatere cunoscuta sub numele de La Querelle des Femmes. In centrul disputei se afla intrebarea daca femeile sunt oameni sau nu. Majoritatea argumentelor erau de provenienta teologica, dar ideile si argumentele produse de aceasta disputa au avut o circulatie intelectuala mai larga. Istoria atitudinii misogine, indelungata, nu a apus niciodata. Personalitati importante ale culturii si-au manifestat in varii moduri misoginismul. „Când femeile nu mai stiu ce sa faca, se dezbraca. Si acest lucru este probabil singurul lucru bun pe care il pot face”, scrie Samuel Beckett. Arthur Schopenhauer pare evadat din zona cea mai neguroasa a Evului Mediu: „Femeia este un animal pe care trebuie sa-l bati, sa-l hranesti bine si sa-l tii inchis”. „Femeia este o greseala acceptabila a naturii”, obisnuia John Milton sa spuna, in vreme ce Emil Cioran, indragostit aproape indecent de o juna nemtoaica, Friedgard Thoma, pe când avea 70 de ani, noteaza: „Femeile sunt niste nulitati simpatice.” Mai tânara cu vreo 35 de ani decât Cioran, nemtoaica a primit de la eseistul-filosof mai multe scrisori de adoratie. Intr-una dintre ele scrie: „Am discutat prea mult si am inteles dependenta mea senzuala de Dumneavoastra in toata claritatea ei, abia dupa ce v-am marturisit la telefon ca as vrea sa-mi ingrop capul pentru totdeauna sub fusta Dumneavoastra. Ati fost oarecum speriata când v-am vorbit de o inclinatie «perversa» pe care mi-o stârneste trupul dumneavoastra. Pervers nu a fost cuvântul potrivit; am vrut sa spun arzatoare”. In „Usa interzisa”, Gabriel Liiceanu o pune la zid pe Friedgard, numind-o „capra metafizica”, acuzând-o ca a publicat corespondenta cu Emil Cioran. Noi intrebam doar atât: misogin care ar vrea sa-si ingroape capul intre fuste ? Curios misogin… Macar Mark Twain isi deghiza atitudinea folosind virtutile umorului: „Femeile impart cu noi placerea, ne dubleaza problemele si ne tripleaza cheltuielile” . Sau, zicea acelasi scriitor, „marea gluma cosmica a lui Dumnezeu facuta spetei umane a fost sa ceara ca barbatii si femeile sa traiasca impreuna in casatorie”… Twain era un familist convins. A suferit mult dupa moartea sotiei sale si a uneia dintre fiice.