CS Aerostar Bacău, pe aripile continuității. O călătorie în timp și peste timp

Cum mai trece timpul! Trece? Nu, zboară! Da, da, timpul zboară: iată sloganul potrivit pentru călătoria noastră. O călătorie de poveste pentru că la la mijloc se află chiar o poveste: cea a echipei de fotbal CS Aerostar Bacău. La aniversarea celor 70 de ani de activitate ai principalului său sponsor, compania Aerostar- brand recunoscut în industria aeronoautică- echipa de fotbal a clubului băcăuan cu același nume are, la rândul său, motive pentru a desface o sticlă cu șampanie. Și asta pentru că în urmă cu exact 50 de ani, în 1973, pe firmamentul fotbalului băcăuan apărea Asociația Sportivă Aripile Bacău, precursoarea Aerostarului de astăzi. La drept vorbind, povestea este mult mai lungă, așa că această călătorie în timp și peste timp merită făcută. Vom survola ani și campionate, promovări și retrogradări, provocări și cumpene, nume de jucători, antrenori și conducători. Iar de aici de sus, de la înălțimea acestor zeci de ani și mii de kilometri, vom descoperi cum CS Aerostar Bacău continuă să zboare în numele tradiției.

Și al reușitei. Evident, vom avea și un comandant de echipaj. Acesta nu putea fi altul decât președintele CS Aerostar, Doru Damaschin: „Sărbătorirea celor 70 de ani de activitate de către Compania Aerostar ne oferă nouă, conducători, sportivi, tehnicieni și fani ai clubului sportiv prilejul de a de a ura companiei viață fără de sfârșit și dezvoltare continuă. Deasemenea, dorim salariaților Companiei Aerostar să se mândrească cu faptul că lucrează într-un societate de largă reputație tehnologică și profesională și, totodată, să susțină  clubul nostru sportiv cu mândrie și pasiune”. Check-in-ul fiind făcut, să ne legăm centurile și să pornim la drum. Mai exact, la zbor!

Înainte de Aripile, Victoria

Decolarea este, întotdeauna, ușor frisonantă. Pentru a ne mai alunga din emoții, Doru Damaschin ia din nou cuvântul: „După cum știți, tot în acest an se împlinesc cinci decenii de când s-au pus bazele asociației sportive Aripile Bacău, numele de început al clubului Aerostar. Inițiativa au avut-o conducătorii și salariații de atunci. Lista este mai lungă, dar nu pot să nu-i amintesc pe directorul Ioan Giosanu, alături de fratele său Vasile Giosanu- fost jucător emblematic al divizionarei A Dinamo Bacău-, pe contabilul șef Gheorghe Popa, pe colonelul Burada, directorul Crăciun și mai tinerii Victor Bălan și Valerian Voicu, cu toții mari pasionați de fotbal. În toți acești ani, clubul a beneficiat de sprijinul deplin al celor care au condus compania. De la fostul director general, colonelul Pascariu, care nu mai este printre noi și până la actualul director general Grigore Filip”. Ne înălțăm ușor-ușor, așa cum, în 1973, Aripile își pornea, la rândul său, ascensiunea. Să știți, însă, că și Aripile a avut o predecesoare: Victoria. Aceasta a făcut primii pași în 1956, la trei ani de la înființarea Fabricii de Avioane. Plafonul de nori pe care-l străbatem ne împiedică să descoperim în amănunt parcursul Victoriei. Se întrevăd doar paradele portarului Dănescu, travaliul lui Naumcef și Scobiola și golurile înscrise de portarul-atacant Ciamur și, mai târziu, de Gondoș și Pișta. Dar dacă privim cu atenție, vom observa că, printre nori, strălucește ușor ceva: este Cupa Primăverii pe care Victoria a cucerit-o în îndepărtatul 1957. Un prim trofeu de bun augur.

Fiorul promovării din 1985

Ne îndepărtăm și noi de 1957. Și ne apropiem de vremuri ceva mai recente. Ediția 1976-77 a adus Aripile pentru prima oară în Divizia C. Antrenori? Mihai Marcu și Ion Ciornoavă. Jucătorii din lot nu spun mare lucru: Mocanu, Pușlenghia, Scutaru sau Chelaru. Dar ei au ținut Aripile în C vreme de trei ani. A urmat un nou intermezzo ca evoluție (campionatul județean), dar și ca denumire, echipa revenind la titulatura Victoria IRA. Sub conducerea lui Grigore Sichitiu, Victoria IRA a reintrat rapid în circuitul eșalonului al treilea. Iar din vara lui 1982, s-a întors la numele de Aripile. Începem să ne înălțăm. Tot mai sus. Simțiți un fior? Normal: e prima promovare în Divizia B. Notați anul: 1985. Și cuplul de antrenori: Mircea Nedelcu și Nicolae Florea, două nume de rezonanță ale fotbalului băcăuan, mai întâi ca jucători și ulterior ca tehnicieni. În 1996, la scurt timp după fantastica victorie contra Stelei, cu 5-1, în Ghencea, antrenorul Bacăului, regretatul Mircea Nedelcu își amintea: „Fără anii petrecuți pe banca Aripilor nu aș fi fi fost sub nicio formă antrenorul de azi”. Până la 1996, an care, după cum vom vedea, ascunde sub nori de tăciune Aerostarul, să revenim la Aripile. Și la vara lui 85. Gata cu adversari precum Viticultorul Panciu, Textila Buhuși sau Flacăra Odobești! E vremea unor meciuri tari. De B: cu Ceahlăul Piatra Neamț, cu Oțelul Galați, Politehnica Iași sau FC Constanța. Și pentru că debutul în liga secundă nu se uită niciodată, nici noi nu putem uita garnitura utilizată la primul meci de B, pe 11 august 1985, contra Olimpiei Râmnicu-Sărat: Iliuță- Gh. Poenaru, Gh. Munteanu, Tînjală, Ciudin- Căpraru, Niță, David (min. 78 Bărbieru)- Gh. Chitic, Scînteie, Grigoraș.

Panti- în poartă, Grig și Scânteie- în atac

Cu siguranță că ați recunoscut mai multe dintre aceste nume. Gheorghe Poenaru este antrenorul de mai târziu, iar atacanții Daniel Scînteie și Petre Grigoraș sunt cei care vor aduna, laolaltă, peste 150 de goluri marcate în Divizia A, inclusiv pentru Dinamo și Steaua. Asta în vremurile în care Dinamo și Steaua chiar erau Dinamo și Steaua. Adică principalele forțe ale fotbalului românesc și adversari de temut în Europa. Scînteie-Grigoraș: ce atac tânăr și promițător avea Aripile Bacău! De altfel, Aripile/ Aerostar a avut dintotdeauna o predilecție pentru creșterea sau lansarea de jucători importanți. Unii s-au format aici, în curtea „aviatorilor”, alții au făcut doar escale, dar cu toții și-au pus amprenta pe clubul băcăuan, așa cum și acesta și-a pus-o, la rândul său, pe evoluția și CV-ul lor. Un nume peste toate: Costel Pantilimon. Viitorul portar al echipei naționale a României. Și al lui -țineți-vă bine, că vine un gol de aer!- Manchester City. Iar la City, Panti a cucerit titlul de campion al Angliei alături de Edin Dzeko și Kun Aguero, de Mario Balotelli și Samir Nasri, de David Silva și Carlos Tevez. E timpul pentru un respiro. Ni-l oferă unul dintre cei mai importanți membri ai echipajului, președintele secției de fotbal al CS Aerostar, Valerian Voicu: „În Pantilimon am crezut din prima clipă. Am mizat pe el în ciuda altor nume, pe care majoritatea ar fi pariat cu ochii închiși”. Adevărul este că Vali Voicu a ținut întotdeauna ochii deschiși. Asta și pentru că a avut mereu… ochi la jucători.

1 de 9

O zonă de turbulență

Vom reveni curând la Valerian Voicu deoarece de el se leagă relansarea echipei la mijlocul anilor 90. Deocamdată, însă, să privim prin hublou în jos. În jos, către Divizia C, acolo unde Aripile a ajuns, după doi ani de B, în vara lui 1987. Noi cătăm în jos, dar echipa privește din nou în sus, revenind, sub comanda lui Macea Nedelcu și al lui Mihai Bîlc, după numai un an, în eșalonul secund. Aici va rămâne vreme de patru stagiuni. Adică până în 1992. În sezonul 1991-92, cel care se va finaliza cu retrogradarea în liga a treia, Aripile își schimbă din nou denumirea. De data aceasta, definitiv, în Aerostar. Și pentru că, în ciuda retrogradării din 1992, perioada 1988-92 este una fără prea mulți nori, merită să ne amintim că în aceea epocă, la „aviatori” au jucat, printre alții, Ion Mangeac, Marius Ionică, Ghiță Poenaru, Cornel Elisei, Cristi Popovici, Nicolae Borcea, Lucian Bâșcă, Iulian Trofin, Dan Manea, Robert Ghioane, Giani Florian, Petrică Firici sau Florin Pavel. Cu o parte dintre ei ne vom reîntâlni la Aerostar în calitate de antrenori. Asta mai târziu. După ce traversăm o zonă de turbulență. Simțiți cum ne zguduim? Durează ceva. Dar vom trece cu bine. Și asta pentru că, la finalul a trei ani de inactivitate, pe data de 22 iunie 1997, echipa de fotbal a CS Aerostar, avându-l ca președinte de club pe Doru Damaschin și ca președinte de secție pe Valerian Voicu va zbura din nou în liniște pe cerul fotbalului băcăuan. Mai întăi în Onoare. Un singur sezon. În 1998, Aerostar va ajunge în liga a patra. Iar după încă un an, în 1999, „aviatorii”, cu Ignătescu (Vatră)- Ambăruș, Ferică, Ureche (Bojescu)- Barabulă, M. Hurdubei, Stratulat, Boț, Florea- T. Cîmpanu, Manoliu (Gantz), pentru a aminti una din formulele folosite de cuplul de antrenori Gioni Andrieș- Vali Cioancă, vor ajunge din nou în Liga a III-a. De data aceasta, pentru o suită de 19 ediții, care a purtat și girul unor tehnicieni dedicați: de la Gogu Munteanu la Nelu Sdrobiș, de la Vasile Gaciu la Ghiță Chitic și de la Daniel Munteanu la Mișu Ionescu.

Mai buni decât Oțelul și Csikszereda

19 ani la rând în C este o mică performanță, să recunoaștem. Marea performanță a fost promovarea în Liga a II-a la finalul ediției 2017-2018, în care Aerostar a devansat echipe cu tradiție ca Oțelul Galați sau cu bugete net superioare gen Csikszereda Miercurea Ciuc. Meciul decisiv s-a dovedit cel din penultima etapă, în fața unui stadion „Aerostar” arhiplin, contra Oțelului Galați. Avându-l pe banca tehnică pe Cristi Popovici, secondat de Dan Moței și Andrei Vatră, iar în teren, din primul minut, pe Potcoavă- B. Ardei, Mihăeș, Massella, Mihălăchioae- Roșca, I. Chirilă, Fl. Istrate, Căinari- Vraciu, Hurdubei (plus Ichim, Pavel, Artenie și Istrate, intrați pe parcurs), „aviatorii” s-au impus cu 1-0 grație reușitei golgheterului Cătălin Vraciu din min. 72. O victorie imensă, care a readus Aerostarul în Liga a II-a după mai bine de un sfert de veac. Reușita s-a dovedit cu atât mai importantă cu cât, după disparția echipei fanion FCM (în 2012) și a „surogatului” Sport Club (în 2016), reprezentativitatea Bacăului fotbalistic s-a rezumat la un singur nume: Aerostar. Iar Aerostar nu a dezamăgit, chiar dacă promovarea din 2018 a fost urmată de retrogradarea din 2019, la fel cum următoarea accedere în liga secundă, survenită în 2020 s-a legat, și pe fondul pandemiei de COVID-19, cu revenirea în C după numai un an, în 2021. Titlul de golgheter al Ligii a II-a, cucerit, din postura de jucător al unei echipe retrogradate, de Vali Buhăcianu, categoricele victorii cu Metaloglobus (9-1 pe un teren-patinoar) și Dacia Unirea Brăila (9-0), dar și egalul de luptă din fieful Universității Craiova reprezintă, totuși, borne care nu pot fi șterse ușor.

Miza pe tineri

Apropo de borne. Și de jucători reprezentativi crescuți sau trecuți pe la Aerostar. I-am amintit pe Pantilimon. Pe Scânteie și Grigoraș. Pe Poenaru, Popovici, Pavel, Elisei, Firici. Mai nou, pe Vraciu și Buhăcianu. Memoria invocă și alți fotbaliști cu priză puternică la prima ligă precum Radu Ciobanu, Fane Apostol, Cătălin Cursaru, Cornel Codreanu, Sebi Ghinga ori Marius Doboș. Lista e lungă, foarte lungă și trebuie musai completată cu nume care evoluează și azi în prima ligă precum Bogdan Rusu, Dumitriu ori Golofca. Iar în fruntea lor, Andrei Burcă, fundașul de al cărui gol se leagă cea mai recentă victorie a naționalei României: 2-1 cu Belarus. „Adevărul este că Aerostar reprezintă o adevărată familie, care a permis întotdeauna jucătorilor tineri să iasă relativ ușor la rampă. Iar pe lângă atuul de a fi promovați la nivel de seniori de la vârste fragede, cei mai valoroși dintre aceștia au beneficiat și de faptul că, nu în puține rânduri, au ajuns cu echipele de juniori la fazele finale ale campionatelor naționale de profil”, explică team-managerul Gabriel Voicu. Preia legătura și cuvântul președintele Doru Damaschin: „Putem spune că la 50 de ani de la crearea sa, clubul nostru este unul solid și stabil, asta și datorită centrului de copii și juniori, ale cărui grupe încep de jos, de la Under 7. Încercăm ca de la o anumită vârstă să inoculăm spiritul de competiție și profesionalismul în rândul foarte tinerilor fotbaliști. Din acest motiv am reorganizat centrul. Am dezvoltat competența staff-ului tehnic, astfel încât să livrăm calitate. În egală măsură, am încheiat colaborări pe baze reciproc avantajoase cu alți formatori de tineri fotbaliști din Bacău”. O dovadă este și parcursul echipei Under 19 (alcătuită din jucători mai mici ca vârstă), care, antrenată de Andrei Întuneric, a ajuns în semifinalele Cupei Național, pe care și-o dispută în această primăvară, în compania constănțenilor de la Kinder.

O bază sportivă modernă

Cum a mai zburat timpul! Călătoria noastră se apropie de sfârșit. Se fac pregătirile pentru aterizare. Iată aeroportul internațional „George Enescu”! Și alături, în dreapta, se poate zări stadionul „Aerostar”. Aflată, ca întreaga infrastructură sportivă, în proprietatea Companiei Aerostar și dată spre folosință clubului, arena „aviatorilor” a fost construită încă din zorii anilor 70 și modernizată în mai multe etape. Și merită notat că ea s-a dovedit casă bună, în dese rânduri, și pentru alte grupări sportive ale orașului, de la FCM Bacău la Sport Club, trecând prin meciurile de „baraj” ale celor de la FC Dinamo Bacău. Privim spre hublou, spre pista de aterizare, dar continuăm să tragem cu ochii spre stadion acolo unde, dacă priviți atent, veți decoperi niște copii pilotând avioane sportive: sunt membrii secției de aeromodelism al CS Aerostar. Dacă nu știați, e bine să amintim că, pe lângă fotbal, clubul sportiv al „aviatorilor” include secția de aeromodelism, dar și pe cea de radioamatorism, în cadrul cărora au devenit Maeștri ai Sportului Ștefan Popa, respectiv Laurențiu Neacșu. Apropo de radioamatorism: echipajul nostru tocmai ia legătură cu turnul de control, pentru a stabili toate detaliile în vederea aterizării. Călătoria noastră s-a sfârșit, dar parcursul CS Aerostar continuă. Și, deloc întâmplător, după ce au furnizat ultimele detalii tehnice referitoare la aterizare, cei de la turnul de control transmit, la rândul lor, un răzbătător: „Hai Aerostar!”. La ceas aniversar, nici nu se putea altfel.