- Un elev a pus șișul la gâtul unei profesoare; tentativă de crimă, mirări mari. Nu înțeleg mirările. Când Învățământul și Educația stau cu șișul guvernamental la gât, de zeci de ani, totul a devenit posibil; chiar și crima.
- Mare, mare zvârcolire națională pe tema pensiilor speciale. O adevărată pensiofobie națională! De unde atâta ură împotriva specialilor națiunii? De ce nu înțelegem că suntem doar două categorii: vulgul (truditorul pe nimic) și oamenii superiori! Pe lângă pensiile altfel, propun ca specialii să beneficieze și de o ținută personalizată (mă rog, uniformă), de gală, pe care s-o poarte chiar și pe stradă. Prin lege, ar trebui ca atunci când ne onorează cu trecerea pe lângă noi să fim obligați să-i salutăm ceremonios, chiar dacă nu ne acordă niciun pic de atenție.
- Un domn, fost prim-ministru, a grăit grav către colegii din Parlament: ,,Să vă crape obrazul de rușine, că sunteți cârpe de șters praful!” Dicționarul de sinonime, generos, oferă sensuri suplimentare seducătoare: zdrențe, secături, oameni de nimic, oameni fără caracter.
- Un alt domn, bine înfruptat în guvernări anterioare, le-a zis-o colegilor de partid din Guvern: ,,Suntem ospătarii PSD la guvernare, zero organizare. Stâlpii sunt mai cunoscuți decât miniștrii!”. Cu ,,zero organizare”, aferim! Cu ospătarii și stâlpii, însă, mai ușor cu pianul pe scării. În ospătari și stâlpi găsim multă noblețe. Nu e cazul la guvernanți. Dac-aș fi stâlp sau ospătar, l-aș da în judecată pe calomniator.
- Maneaua e la mare preț în Parlament: ,,Fără număr pentru fraţii mei,/ Că au trecut cu bine anii grei./ Vorbeşte lumea că mie îmi e uşor,/ Dar nu-i uşor să cari toți sacii grei”. S-a aprobat: fără prag de incriminare pentru infracțiunea de abuz în serviciu! Furi cât poți, urmezi algoritmul mioritic – fuga în străinătate, procesul, prescripția – și om te-ai făcut!
