Ce este negrul? Am aflat ce este, sau poate tocmai ce nu este acesta, în cadrul expoziției „Colaj” de la Galeria „NOUĂ”, unde au fost expuse lucrările lui Dany și Gheorghe Zărnescu, ce se lasă îmbrățișate de negru, pentru a reflecta artistul în conștiința privitorului.
Vernisajul a avut loc vineri, 31 martie, iar în deschderea evenimentului, pictorița Carmen Poenaru, președinta Uniunii Artiștilor Plastici – Filiala Bacău, ne-a explicat că titlul expoziției face, mai degraba, referire la un colaj spiritual, realizat de Dany și Gheorghe Zărnescu, care s-au unit prin artă și frumos până la final și care s-au exprimat în tandem.
Criticul de artă Iulian Bucur ne-a revelat viziunea artistei Dany Zărnescu asupra propriei muze, negrul, spunând că „negrul nu există, are aceeași capacitate de a reflecta ca și albul, iar dacă știți să vedeți în alb orice culoare, Dany vă invită să vedeți în negru orice culoare”.
De fapt, când privești lucrările expuse sub titlul ”Colaj” te îneci în ființa creată de negru, care te provoacă să privești în profunzimea exponatului pentru a-i simți miezul și pentru a te unifica fugitiv cu mintea din spatele suprapunerii deliberate de foi ciopârțite. Iar despre procesul creator a lui Dany Zărnescu, tot criticul de artă Iulian Bucur povestea, evocând diaaloguri cu artista, cum „întâi își face niște zemuri, iar hârtiile coboară într-un fel de purgatoriu și ies de acolo mai curate, mai arse, apoi aceste hârtii se usucă, sunt rupte și reconstruite.”
Foaia e metafora unui vechi sine, ce trebuie trecut prin foc și durere, pentru a putea fi metamorfozat într-o entitate renăscută, care își asumă riscul de a se înfățișa publicului desfăcută, întinsă, onestă. Iulian Bucur a afirmat, de asemenea, că în lucrările expuse este demonstrată „capacitatea femeilor de a ține oglinzile spre soare și spre lumină și să reoglindească lumea.” A fi artist înseamnă să fii conștient că tu nu ești divinul, nu ești întregul, ci doar canalul de transmitere a acestuia.
Pe același fir narativ merge și domnul Gheorghe Zărnescu, însă în maniera masculinului. Tehnica sa emblematică presupune trecerea la propriu prin foc a lemnului, a artei brute, până când rămâne doar esența. Arsă, măcinată, dar adevărată și în cea mai pură formă a sa. Lucrările din cadrul expoziției nu sunt colaje, ci doar „atingeri de obiecte”, explică Iulian Bucur
Și, pentru că arta și frumosul sunt percepute pur subiectiv de receptor, am dorit să-i adresez câteva întrebări artistului Gheorghe Zărnescu în cadrul unui mini-interviu, pentru a înțelege un pic mai bine omul din spatele creațiilor și laitmotivul acestora
- Daria Humă: Care este mesajul principal al acestei expoziții?
- Gheorghe Zărnescu: Mesajul este o stare, o trecere, o transformare. Transformarea negrului. Negrul sub formă de cărbune poate deveni diamant sub presiune, cred că despre asta e expoziția de azi, despre schimbare.
- Daria Humă: Pe afiș este menționat numele soției dumneavoastră, Dany Zărnescu. Credeți că omul rămâne viu prin arta sa?
- Gheorghe Zărnescu: Nu cred că rămâne viu, dar ceva din suflul omului se simte în lucrări. Se spune că sentimentul cu care creezi o lucrare este sentimentul cu care privitorul se apropie de acea lucrare. Cu cât depui mai mult sentiment într-o operă, cu atât mai repede se apropie omul de ea. Dacă lucrarea e rece, nici receptorul nu o poate simți cu adevărat. Există acel ceva care îl face să se apropie, acest lucru rămâne viu.
- Daria Humă: Este important ca artistul să-și păstreze individualitatea creatoare indiferent de influențe? De ce?
- Gheorghe Zărnescu: Este important, mai ales, ca artistul să-și creeze o identitate, să nu meargă pe drumuri bătute, să creeze ceva nou. Este ca și cum ar crea o nouă cultură, cu numele său. Cultura ”Dany Madlen”, de exemplu.
- Daria Humă: Care este principala sursă de inspirație a dumneavoastă?
- Gheorghe Zărnescu: Nu există o singură sursă. Dacă de exemplu, mă uit la un obiect, mă poate inspira să fac ceva, mă iau după un anumit ritm, o anumită culoare, o anumită structură și creez în sensul respectiv.
- Daria Humă: Cum v-ați început cariera în domeniu?
- Gheorghe Zărnescu: Ca orice artist în devenire, m-am apucat să desenez. Mai întâi, desenează într-o manieră realistă, căutând să facă un lucru aproximativ la fel cu cel pe care îl privește, o reproducere exactă a realității. Sunt mulți care desenează foarte bine, dar aceea nu e artă. Arta este ceea ce scoți din tine, ce dai din tine, un lucru nou, original.
- Daria Humă: Ce persoană v-a fost model la început?
- Gheorghe Zărnescu: Cu timpul te inspiră multe persoane. Ca elev, te duci la muzeu, vezi un tablou și simți că vrei să faci și tu ceva asemănător. Începi să-i studiezi culoarea, compoziția, anatomia. Apoi vezi un obiect pe care îl transformi în subiectul tău. Când eram la școală, m-au inspirat în special pictorii români pentru că doar la aceștia aveam acces, mă duceam mereu la Muzeul de Artă din Iași. Mai târziu, am descoperit pictura modernă, l-am admirat pe Picasso. Când cauți modele, e important să le vezi și diferențele, să le studiezi percepțiile. Vezi astfel că doi artiști pot crea lucruri complet diferite și asta te atrage.
Iată, arta nu poate rămâne vie fără esența umană. Dar indiferent cât de multe influențe și experiențe îi marchează cărarea spre finalitate, arta rămâne artă doar dacă o lași să fie unică, singulară, greu de înțeles, fără să o supui înrobirii la curentul principal. Exact ca omul, ca fiecare dintre noi. Poate că nu toți suntem artiști, însă toți putem fi artă.
Cronică & interviu realizate de Daria Humă, clasa a IX-a, elevă la Cercul de jurnalism al Palatului Copiilor Bacău
Foto credits: Oana Spulber, elevă la Cercul de Jurnalism al Palatului Copiilor Bacău