Este o problemă tot mai serioasă pentru România să fie percepută ca o țară fără suveranitate, întrucât astfel de percepții pot afecta încrederea în instituțiile guvernamentale și pot genera un sentiment de dezamăgire și resentiment în rândul cetățenilor.
Se vede cu ochiul liber că, în cadrul procesului de integrare europeană, unele state membre au câștigat o putere prea mare și au tendința de a-și impune propriile planuri în detrimentul intereselor țărilor din est. Aceste state, prin intermediul puterii economice și politice, au reușit să-și asigure poziții dominante în cadrul Uniunii Europene și să influențeze deciziile la nivel european în avantajul propriilor lor interese.
Această situație poate fi foarte dificilă pentru țările din est, inclusiv pentru România, care este supusă unui tratament inegal și nu este luată în considerare ca un partener egal în procesul decizional european.
Iar unele state UE au apăsat prea puternic pedala și au impus măsuri care au afectat resursele și posibilitățile de decizie ale țărilor candidate din est, inclusiv România. Aceste măsuri afectează nu doar domeniile strategice, ci și aspecte aparent nesemnificative, precum reglementări privind subvențiile agricole sau acordurile comerciale.
Astfel de măsuri au afectat negativ economia și dezvoltarea României, precum și capacitatea țării de a-și decide viitorul. În plus, au generat un sentiment de frustrare și dezamăgire în rândul cetățenilor, care consideră că România este tratată incorect și că nu are voce în cadrul Uniunii Europene.
Frustrarea percepută de cetățenii români în legătură cu procesul de integrare europeană poate duce la o creștere a sentimentului de respingere a Uniunii Europene și a valorilor sale. Mai mult, maniera în care au evoluat „valorile europene” poate genera ea însăși respingere din partea unui popor, în esență conservator, mai ales că aceste „valori” sunt impuse cu forța. Nu este de mirare, din acest punct de vedere, faptul că tot mai mulți români privesc cu speranță către Rusia, în ciuda propagandei de stat care se face pentru a determina sentimente anti-rusești.
Clasa politică, desprinsă de realitate și aflată în puterea ambasadorilor occidentali, nu poate aprecia pericolul în care se află România, văzută tot mai mult ca fiind o țară jefuită de resurse, pusă în genunchi pentru vini care sunt iertate altora, obligată să plătească taxă de protecție unui hegemon care începe să se clatine. În opoziție, se poate vedea modul în care Eurasia tratează popoarele din Africa sau de aiurea și modul de cooperare care le este oferit, un mod win-win total diferit de cel cu care a fost obișnuită România în ultimii 30 de ani.
Până la urmă, ce vrea românul? Să aibă o țară de care să fie mulțumit, un Guvern care să se preocupe de dezvoltarea țării și să-i asigure securitate/educație/sănătate și să nu-i ia pielea de pe el iar hegemonul să aibă decența de a nu jefui teritoriul si apoi să-l pună pe român să-i cânte ode și să-i mulțumească pentru că l-a lăsat în fundul gol… Dar pentru asta, ar fi trebuit ca România să poată decide în domenii strategice, ceea ce nu se mai întâmplă de multă vreme…
