A fost o iarnă blândă, cum vor fi multe altele de acum înainte, după cum prognozează meteorologii şi cercetătorii în stele. A fost o iarnă bună pentru constructori, se putea lucra pe şantierele deschise, cei cu iniţiativă aveau posibilitatea să deschidă alte fronturi de lucru, licitaţiile aveau drum deschis, bugetele mai aveau resurse.
Însă nimic nu s-a mişcat prin oraş, anchilozaţi în calendarul cu patru anotimpuri clare, din noiembrie şi până în aprilie-mai toată lumea vegetează, face planuri, petrece pe la sărbători, că a dat Domnul destule în această perioadă, se mai deschide câte un conflict politic sau administrativ, fiind prilej de gâlceavă, alţii pun temelia viitoarei campanii electorale, mai o şedinţă, o consfătuire, vremea trece, paguba creşte, astfel că abia la jumătatea anului administraţiile locale încep să se dezmorţească.
Primul pas – construirea scuzelor, căutarea aşa-zişilor vinovaţi, care, întotdeauna sunt din tabăra adversă, Opoziţia este vinovată!, „alianţa toxică” se opune proiectelor luminoase, îndrăzneţe, folositoare comunităţii locale. Trece vara, vine toamna, este anotimpul contestaţiilor la licitaţiile făcute prost sau cu dedicaţie, vin ploile, dă, pe nepregătite, un pospai de zăpadă, apoi totul reintră în binefăcătoarea hibernare românească, în timp ce administraţia locală zace în neputinţă, lene şi batjocură.
Mai ies din tipar câţiva cetăţeni care s-au apucat serios de gospodărirea spaţiilor din faţa şi dintre blocuri, curăţă pomii, dau cu var, plantează flori. Insule de speranţă, într-un condamnabil noian de anchilozare, sancţionabil la urne. Până atunci, locuim şi trăim în mizerie, dezmăţ politic şi nepăsare.
