Să vorbim despre o țară ai cărei lideri politici au mințit de ani de zile cu nerușinare și au manipulat mereu electoratul în propriul lor interes. Acești politicieni au ajuns să fie văzuți ca niște bișnițari care urmăresc doar câștigul personal, fără să le pese de rezultatul deciziilor lor.
În plus, aliații externi ai acestei țări s-au dovedit a fi niște escroci care au profitat de slăbiciunile țării doar pentru a o jefui de resurse, ceea ce a făcut ca societatea să se simtă trădată și abandonată, iar încrederea în comunitatea internațională a scăzut semnificativ.
De asemenea, situația acestei țări este agravată de faptul că se află la marginea faliei care separă imperiile, într-un moment în care echilibrul global este distrus și o nouă geografie politică este pe cale să se nască. Aceasta înseamnă un nivel ridicat de insecuritate și de instabilitate politică.
În această situație, oamenii se simt blocați și neputincioși, fără a avea nicio soluție la îndemână. Ei se întreabă cine să mai creadă și cum să iasă din această situație.
Teoria clasică ne spune că există soluții. Că țara ar trebui să își ia destinul în propriile mâini și să înceapă să ia decizii în beneficiul său. Aceasta înseamnă că oamenii ar trebui să se implice activ în politică și să își facă auzite vocile. De asemenea, țara respectivă ar trebui să încerce să își dezvolte resursele interne și să își consolideze economia, astfel încât să nu mai depindă atât de mult de aliații extern. Liderii politici trebuie să fie aleși cu grijă și să fie responsabili față de populația lor. Oamenii ar trebui să își aleagă liderii pe baza valorilor și principiilor lor, iar acești lideri ar trebui să fie deschiși și transparenti în ceea ce privește deciziile lor și să urmărească interesul comun al societății. În plus, țara trebuie să se implice în politica internațională și să își găsească aliați de încredere. Aceasta înseamnă că trebuie să fie precauți în alegerea aliaților lor externi și să se asigure că acești aliați își respectă angajamentele și că au interese comune cu societatea lor. Bla,bla,bla…
Teoria clasică se dovedește imposibil de aplicat atunci când întregul sistem politic este blocat iar aliații externi țin prizonieri liderii politici pentru a preîntâmpina orice schimbare. Țara respectivă a trecut prin mai multe valuri de „înnoiri” politice și, de fiecare dată, s-a promis o nouă abordare, o nouă economie, o nouă societate. Toate au fost făcute să eșueze întrucât controlul clasei politice se afla în exterior.
Într-o astfel de situație, este posibil ca societatea să fie complet blocată și să nu poată face nicio schimbare pozitivă. Blocajul se vede cu ochiul liber. Aceiași politicieni se schimbă între ei la butoane, aceleași fețe si aceleași fraze copiate la indigo. Dar nimic nu-i urnește și ei știu că nu trebuie să aibă decât o grijă: să asculte de stăpânul extern. El este singurul care le poate afecta situația socială, financiară și legală.
Ceea ce ne duce la o concluzie tristă: singura cale de salvare este o explozie care să pulverizeze totul și țara respectivă să se reinventeze de la zero.
Așa cum a mai făcut-o în trecut!
