A ignora nu presupune automat să fii ignorant. E o chestiune de nuanțe. Ca exemplu, eu habar nu aveam, până în urmă cu vreo trei ani, de existența doamnei (doamnei?!) Diana Șoșoacă. Îmi aduc aminte și acum că, atunci când un fost profesor de matematici mi-a pomenit de ea, lăudând-o în mod indirect („Cu cine să mergem la alegeri, domnul Sion? Ce ziceți de Șoșoaocă? Se bate cu toți, le zice verde în față, cu subiect și predicat, mi se pare cea mai bună alegere, nu aveți aceeași părere?”), am crezut că Șoșoacă este, de fapt, o poreclă.
Dar eram pățit pentru că, mai devreme cu câteva luni, mă cam făcusem de rușine recunoscând că nu auzisem niciodată de Dana Budeanu. Și nu auzisem pentru că nu auzisem, nu pentru că uneori dă al naibii de bine să spui că nu ai auzit de X sau de Y. E o modalitate prin care unii înțeleg să-și afirme superioritatea: „Țancă Uraganu? N-am auzit”. Întâmplător, eu am auzit de Țancă, iar ceea ce mi-a atras atenția la el a fost tocmai numele (că o fi doar de scenă sau și în buletin, chiar nu contează), care mi s-a părut de-a dreptul bestial.
Bine- bine, n-aș ști să-l arăt pe Țancă pe stradă, așa cum, spre fericirea mea, nu l-am ascultat vreodată, dar de auzit am auzit, ba chiar îi știu și „profesia”: manelist. Cu Dana Budeanu o dădusem însă în gard. Și pentru a nu repeta povestea și în cazul Șoșoacei- care era un nume și nu o poreclă- am jucat în apărare. Inutil. Jucând mereu pe atac, Șoșoacă a dat ea peste mine, și, orișicât aș fi încercat să o ignor, a început să-mi apară mai mereu în față: pe la un post TV, în vreun articol de ziar sau chiar în discuții cu cunoscuții.
Mai nou, în ofensiva sa, senatoarea Șoșoacă vrea ca România să anexeze teritorii din Ucraina, motiv pentru care a depus și un proiect de lege în acest sens. Sigur, respectivele teritorii au aparținut României interbelice, dar dacă mergem pe această logică, vom descoperi, frisonați, că și maghiarii au argumente pentru a reface Ungaria Mare. Iar mâine-poimâine ne vom trezi cu Imperiul Otoman din nou în Europa. Și nu doar la nivel de migrație.
Genul acesta de discurs trădează populism ieftim, naționalism periculos și interese oculte. Dar trădează și un gen de ignoranță (istorică, politică și socială) de neacceptat în anul de grație 2023. Evident, nu trebuie să-i acorzi o importanță mai mare decât este cazul. Dar nici nu o poți ignora. Cu Putin în coastă, cu Trump care face spume peste Ocean și cu marele maestru Xi gata să invadeze Taiwanul și poate că nu doar Taiwanul, uraganul se poate isca oricând, spulberând granițe și vieți. Și aici chiar că nu-i vorba de uraganul Țancă.
