În multe din cazuri, părinții sunt dușmanii propriilor copii. Involuntar, evident, dar asta nu minimalizează culpa. Și nici daunele, ca efect. Uneori o fac din prea multă dragoste pentru copiii lor, alteori dintr-un exces al amorului propriu.
Cauza contează mai puțin. Cert este că o fac. Trecând cu vederea defectele copiilor și exagerându-le sau chiar inventându-le calități. Mai mereu își văd copiii mai buni decât sunt și aproape mereu, când aceștia dau chix, altceva sau alticineva poartă vina. Cazurile sunt la vedere, dar nicăieri mai vizibile decât în sport.
Mulți dintre părinți doresc ca urmașii lor să devină ce și-au dorit dar nu au izbutit ei înșiși. Sunt însă și situații când părinți care au performat în domeniile lor nu pot accepta că odraslele nu se ridică la nivelul înaintașilor. Un astfel de caz este cel al familiei Hagi. Tata Gică a fost un fotbalist uriaș.
Poate cel mai mare pe care l-a avut România. Poate. Sigur este însă că feciorul Ianis nu este la nivelul fotbalistic al părintelui. O dovedește (și) faptul că, până la cei 25 de ani pe care îi va împlini anul acesta, Hagi junior nu a rupt gura târgului nici la Fiorentina, nici la Genk, nici la Rangers și nici la echipa națională. Iar Gheorghe Hagi nu poate accepta acest lucru. Motiv pentru care refuză realitatea.
Și, în lipsa argumentelor, intră cu talpa înainte. Așa s-a întâmplat și în urmă cu câteva zile, când lipsa lui Ianis Hagi de pe lista preliminară a stranierilor întocmită de selecționerul Edward Iordănescu în vederea meciurilor cu Andorra și Belarus, l-a înfuriat teribil pe Gheorghe Hagi.
„Înseamnă că Ianis nu este important pentru Edi Iordănescu și echipa națională” a țipat tata Gică, ignorând că fiul său vine după o accidentare care l-a ținut pe tușă mai bine de un an și că, de la recuperarea sa, Rangers l-a utilizat doar de cinci ori în zece meciuri pentru un total de… 88 de minute. Ce l-ar fi recomandat pe Ianis- sigur, în afara numelui de Hagi- să apară pe această listă preliminară? Și dacă ar fi apărut, cu ce l-ar fi ajutat, mai ales dacă ulterior nu ar fi fost convocat?
Ca mulți dintre părinții orbiți de dragostea pentru copii lor, Hagi senior o ține pe a lui: „Am văzut un lucru inexplicabil, să nu fii pe lista preliminară. Ianis e deja cineva în lume, e un brand”. Și, tot ca mulți dintre părinți, Hagi senior dă cu bâta: „De ce altul are dreptul și al meu nu?”. În cazul de față, „altul” este Alexi Pitu, care, fără doar și poate, îi datorează enorm lui Gheorghe Hagi, mentorul său de la Viitorul și Farul.
Numai că, la drept vorbind, Hagi senior datorează, la rândul său, o explicație lui Alexi Pitu (jucător decisiv pentru Bordeaux în ultima etapă din Ligue2), așa cum datorează niște scuze părinților lui Pitu. În multe din cazuri, părinții sunt dușmanii propriilor copii. Uneori, însă, ei devin dușmani înverșunați și pentru copiii altora.
