Doamne, fă-mă să văd!

Evanghelia din duminica a IV-a a Postului Mare se centrează pe analogia şi opoziţia dintre orbirea fizică şi cea spirituală. Creştinii văd orbirea fizică din pasajul evanghelic ca pe o metaforă pentru orbirea spirituală care îi opreşte pe oameni să îl recunoască pe Isus şi să meargă la el. Astfel de episoade, de vindecări de orbi, mărturisesc deci puterea lui Isus nu doar de a vindeca orbul ochilor, ci şi orbul inimii. Indiciul pe care ni-l oferă evanghelistul pentru a citi pasajul evanghelic pe cele două nivele, fizic şi spiritual, se găseşte la final: „Isus a zis: Am venit în lumea aceasta ca să fac judecată pentru ca cei ce nu văd să vadă, iar cei care văd să devină orbi”.
Cuvintele spuse de Isus nu sunt valide doar pentru farisei, ci şi pentru oamenii zilelor noastre. Pentru a învăţa de la Isus trebuie mai întâi să admitem că suntem ignoranţi, pentru a fi vindecaţi trebuie mai întâi să recunoaştem că suntem orbi, pentru a fi iertaţi trebuie să ne mărturisim păcatele. Mentalitatea „totul e OK”, care prevalează în societatea de astăzi, face să nu fim foarte departe de mentalitatea fariseilor. Marele Arhiepiscopul Fulton J. Sheen obişnuia să spună că în trecut doar puțini credeau în Neprihănita Zămislire, dar astăzi toţi se cred a fi fost zămisliţi neprihăniţi şi se cred fără de păcat.
Problema numărului mic al credincioşilor pe care îi avem astăzi la biserică este rezultatul unei îndelungi neînţelegeri a faptului că a fi creştin nu înseamnă a respecta nişte doctrine şi a participa la nişte ritualuri. Cel mai important lucru, adică conducerea credincioşilor spre o relaţie personală cu Isus, a fost adesea neglijat. Ironia situaţiei este că doar după ce o persoană intră în această relaţie cu Domnul poate să aprecieze cu adevărat cultul adus în biserică şi valoarea doctrinei pentru viaţa sa de credinţă. Trăirea credinţei vine înaintea teologiei. De aceea orbul ajunge la adevărata credinţă în Isus înaintea fariseilor. Aşa se face că atunci când subliniem doctrina şi cultul înaintea întâlnirii cu Domnul, ne putem întreba dacă nu cumva punem căruţa în faţa calului.
Să ne recunoaştem astăzi că suntem orbi spiritual şi să ne rugăm: „Doamne, fă să văd!”, iar Domnul ne va da lumină.
Pr. Richardo-Dominic Baciu