Un străbunic al factchekerului Belizarie a citit cartea unui explorator care călătorise prin Africa și care a povestit că, în timp ce se plimba prin savană, a văzut o creatură ciudată – o girafă. Străbunul lui Belizarie a scris un studiu științific în care a precizat că nu poate exista un asemenea animal întrucât nu există suficiente dovezi științifice care să-i confirme existența. După câțiva ani, un alt explorator, întors din Africa, a povestit despre girafă, ba chiar a arătat și niște fotografii ale animalului. Factcheckerul a refuzat, din nou, să accepte existența acestui animal și a obligat ziarele să publice o notă prin care afirmă că pozele au fost trucate. După alți câțiva ani, strămoșul lui Belizarie a ajuns și el în Africa. Într-o seară, în timp ce se plimba pe malul unui râu, a apărut o girafă care l-a prins de gulerul hainei, l-a ridicat la o înălțime de patru metri și apoi l-a lăsat să cadă la pământ. Omul s-a ales cu trei coaste rupte, nenumărate vânătăi și cu un picior luxat. Când s-a dus la compania de asigurări să reclame evenimentul și să-și încaseze prima, funcționarul de la ghișeu, după ce l-a ascultat cu atenție, i-a replicat: „Imposibil, domnule, girafele nu există. Chiar dumneavoastră ați demonstrat asta în mod cât se poate de științific”!
***
– Domnule Dionisie, suntem de la Uniunea Salvați Reumatismul și am dori să știm dacă veți semna petiția noastră de interzicere a jocurilor de noroc de lângă școli.
– Nu, domniță, nu semnez inițiative tâmpite.
– Cum adică «inițiativă trâmpită», nu sunteți interesați să salvați copiii noștri, să interzicem jocurile de noroc de lângă școli, sunteți indiferent față de așa o grozăvie…
– Nu, domniță, voi nu sunteți interesați să salvați copiii de pericolul jocurilor de noroc. Că dacă erați interesați, ați fi militat pentru interzicerea totală a jocurilor de noroc, nu doar a celor de lângă școli! Credeți că pe un elev de a zecea îl dor picioarele să mai meargă încă 100 de metri ca să joace un bilet la pariuri?
***
Factcheckerul Belizarie intra în restaurant și comandă repede:
– Băiete, o porție de fasole prăjită și o salată de varză murată. Și pune și niște usturoi în fasole, da’ repede că mă grăbesc.
– Vineeeee! Da’, unde vă grăbiți, mă rog?
– Merg la Ateneu…
– Aveți bilete la concert?
– Nu, bre. Se cântă Uvertura 1812 de Ceaikovski și la final, pe partitură scrie că trebuie să tragă niște tunuri…
– Și?!
– Și nu mai au tunuri, că le-au trimis pe front…
***
– De ce v-au amendat, domnule Dionisie?
– Pentru că am purtat culorile de pe drapelul SUA.
– Alb, albastru și roșu. Așa, și?!
– Au zis că lipsesc stelele.
– Și?!
– Și le-am spus că ziua nu se văd stelele, da’ le pot arăta luna plină…