Regizoarea şi scenarista Elisabeta Bostan, emblemă a filmului românesc pentru copii, s-a născut la 1 martie 1931, în localitatea Buhuşi, judeţul Bacău. A absolvit Colegiul Național „Calistrat Hogaș” din Piatra Neamț, iar în anul 1954, Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București, secția regie.
De-a lungul carierei, dedicată în mare parte filmelor pentru copii, a scris şi regizat peste 30 de filme de lung şi scurtmetraj, pentru care i s-au decernat zeci de premii naţionale şi internaţionale. În munca sa, a folosit adesea ca sursă de inspiraţie operele unor autori consacraţi, precum Ion Creangă, Cezar Petrescu sau Petre Ispirescu.
Elisabeta Bostan a debutat în anul 1958, cu două scurtmetraje, documentare etnografice: „Trei jocuri româneşti” şi „Cloşca cu puii de aur”. A realizat, apoi, „Hora” (regie şi scenariu – 1959), „Nuntă în Ţara Oaşului” (1960, în colaborare cu Mihai Bucur, la care a scris şi scenariul), „Năică şi peştele” (1963, regie şi scenariu).
În 1961, a regizat primul film de lungmetraj, „Puştiul”. Au urmat alte filme pentru copii, la care a semnat atât regia, cât şi scenariul: „Pupăza din tei” (1965), „Amintiri din copilărie” (1965), „Tinereţe fără bătrâneţe” (1969), „Veronica” (1972) şi „Veronica se întoarce” (1973), la ultimele colaborând cu scenarista Vasilica Istrate.
Din bogata sa filmografie mai amintim: „Mama” (1976), „Saltimbancii” (1981) „Promisiuni” (1985), „Unde eşti, copilărie?” (1987), „Zâmbet de soare”, „Desene pe asfalt” (1988), „Campioana” (1989), „Telefonul” (1991), „Iza-Bella” (2007). A regizat, de asemenea, cunoscutul serial de televiziune „Fram”.
Elisabeta Bostan este regizorul care rămâne în istoria cinematografiei româneşti prin secvenţele în care chipurile copiilor descoperă lumea, o lume plină de iubire, de speranţă şi de candoare.