În condițiile create geopolitic, economic, social și cultural timp de un an de războiul din Ucraina se caută răspunsuri la o întrebare inevitabilă: cum ne mai raportăm la literatura rusă, la marii clasici și, evident, și la autorii contemporani. Ce s-a schimbat în felul cum îi citim sau îi recitim pe Cehov, pe Dostoievski, pe Bulgakov, pe Ulitskaya sau pe Șișkin? Îi tratăm la fel sau e nevoie de raportări distincte?
Concluzia, după ce am auzit sau am citit mai multe opinii și comentarii: e dificil să judecăm cultura rusă în asemenea condiții, deoarece cultura este o entitate complexă și diversă, iar războiul este un eveniment politic și militar care poate influența cultura în diferite moduri.
Dar războiul din Ucraina a avut un impact semnificativ asupra relațiilor culturale dintre Rusia și alte țări. Instituții culturale, teatre, muzee și biblioteci, au fost afectate de conflict, iar artiștii și intelectualii din ambele țări beligerante au fost împărțiți în ceea ce privește poziția lor față de război.
În plus, mulți oameni de cultură, chiar și din Rusia, argumentează că tocmai cultura poate fi un mijloc de a promova pacea și înțelegerea între națiuni, în timp ce alții consideră că aceasta poate fi instrumentalizată de guverne sau de forțele militare în scopuri propagandistice.
Cultura rusă nu este definită exclusiv de războiul din Ucraina. În ciuda impactului pe care l-a avut conflictul asupra relațiilor culturale între Rusia și alte țări, cultura rusă rămâne o entitate complexă și diversă, cu o istorie și o tradiție bogată și continuă să producă artiști și opere literare și de artă importante.
Există, în lume, mulți scriitori care au susținut diverse dictaturi și regimuri autoritare de-a lungul timpului. Ezra Pound a fost un susținător al fascismului italian și al lui Mussolini, Knut Hamsun – un susținător al lui Hitler și al Germaniei naziste și care la începutul războiului a primit, din partea naziștilor, Premiul Nobel pentru literatură. Sau Louis-Ferdinand Céline – simpatizant al nazismului și care a promovat idei antisemite și xenofobe. Sunt opinii diferite și în privința opiniei lui Dostoevsky față de evrei. Anumite pasaje din opera sa conțin acuzații antisemite, însă unii cercetători consideră că acestea trebuie interpretate în contextul epocii și al opiniei generale a societății rusești de la acea vreme.
În ceea ce privește opinia lui Aleksandr Soljenițîn față de Rusia și de poporul rus, este adevărat că scriitorul a fost un patriot și a susținut valorile naționale rusești. Însă, a și criticat și a dezvăluit abuzurile regimului sovietic asupra populației ruse și a populației altor naționalități.
Chiar în România s-a vorbit despre Octavian Goga, prim-ministru în guvernul fascist al lui Ion Antonescu și care a promovat ideile naționaliste și antisemite ale regimului, despre Ion Pillat sau Mihail Sadoveanu – susținători ai regimului comunist.
Unde punem, deci, accentul?
