Concurenţă strânsă
Cu precădere după data de 24 februarie 2022, derivatul din titlu a înregistrat o frecvenţă extrem de ridicată în presa noastră. Luaţi prin surprindere, publiciştii au utilizat ambele forme, fără a consulta o lucrare normativă sau a cere sprijinul unui lingvist. Li s-a părut potrivită fiecare dintre variante, raportându-se, probabil, la derivate similare: scoţian şi timişorean, vasluian şi dornean, târgujian şi vrâncean.
Ce spune DOOM3?
Sunt două noutăţi pe care le aduce ediţia a III-a a Dicţionarului ortografic, ortoepic şi morfologic al limbii române, din 2021. Una priveşte adăugarea cuvântului-titlu Ucraina, absent din ediţiile anterioare (1982, 2005), iar alta se referă la înregistrarea derivatelor ucrainean, ucraineană şi ucraineancă, pentru a marca noua accentuare.
Accentuăm vocala interioară a sau vocala i?
Am auzit în presa audiovizuală de mai multe ori prima variantă (e sigur mai comodă, pentru că facem economie de silabe: U-crai-na), când de fapt corectă este accentuarea pe i: U-cra-i-na, adică cu vocale în hiat (a-i) şi nu cu diftong (ai).
-ean sau -ian?
Să aplicăm regula sufixării, în doi paşi. Se decupează mai întâi radicalul (ucrain-), prin suprimarea desinenţei (-a), după care se ataşează unul dintre sufixele specifice numelor de locuitori: -ean. Şi aici intră în discuţie rostirea cu hiat: u-cra-i-ne-an, ceea ce este nefiresc, sau cu diftong: u-cra-i-nean. Dacă am scrie cu -i- (ucrainian), am fi siliţi să pronunţăm cu două perechi de vocale în hiat: u-cra-i-ni-an, formă total absentă din rostirea comună. Rezultă că rostirea corectă este cu un hiat şi un diftong: u-cra-i-nean, cu accentul pe vocala din sufix: a, din -(n)ean.
Scurt istoric al normei
În prima ediţie a DOOM-ului (1982), era prevăzută rostirea cu diftong, adică în trei silabe: „Ucraina (silabaţie –crai-)”, iar accentul se afla, evident, pe primul a: -crai-. Derivatul era acelaşi, desigur: ucrainean. Aceeaşi normă apare în DOOM2 (2005). De-a lungul timpului, îndreptarele ortografice au consemnat derivatul compact: ucrainean, pl. ucraineni („Mic dicţionar ortografic”, 1955), corectat un an mai târziu de „Dicţionarul ortoepic” (1956): „pronunţat -cra-i-“, dar se contrazice când transcrie pluralul: ucrainieni. În 1932, „Îndreptarul şi vocabularul ortografic”, de Sextil Puşcariu şi Teodor A. Naum, dă ca normă „Ucrainian sb. m., -niancă sb. f.”
Îndreptarele ortografice mai noi oscilează între rostirea cu hiat: ucrainean, pron. -cra-i- (ediţiile a II-a – 1965 şi a III-a – 1971) şi rostirea cu diftong: ucrainean, pron. -crai- (ediţiile a IV-a – 1983 şi a V-a – 1995). Micul dicţionar academic (2003) înregistrează ambele derivate: ucrainean, respectiv ucrainian.
Rezumat
Aşadar, din 2021 rostim atât cuvântul de bază, cât şi derivatele cu accent pe i (nu pe –a-).