Poimâine, 24 februarie, se face un an de când a început războiul din Ucraina. E OK, băieți? Acum putem scrie și spune că-i război și nu un rahat de operațiune militară, da? Harașo, atunci, să continuăm. Războiul din Ucraina, pornit de Federația Rusă, să convenim și asupra acestui fapt, izbucnea într-un moment în care tocmai ne pregăteam să tragem apa după un alt mare rahat: pandemia de Covid-19. Ne gândeam că, gata, e pe cale să se termine și că ne putem vedea din nou liniștiți de viață. N-a fost cazul. Dar e cazul să vedem cum stau lucrurile după aproape un an de război. Ucraina nu a fost denazificată, iar Rusia nu și-a recuperat în întregime teritoriile așa cum a vrut, ba mai mult, și-a cam luat-o peste bot. Au murit, de pomană, și ucrainieni, și ruși. Se trăiește mai rău atât în Ucraina dărâmăturilor, cât și în Rusia mobilizării și a sancțiunilor. De fapt, se trăiește mai rău cam peste tot, dacă nu cumva chiar peste tot. Există o criză la nivel global: economică, socială, etică, politică și ideologică. Sigur, sigur, se vorbește despre soluții. Și despre pace. Numai că, la fel ca și în dragoste, pacea se face în doi. Sau chiar în mai mulți, că tot trăim vremuri interesante, cu LGBT și tot tacâmul. Despre pace a ars-o și Biden, care, ajuns însă la Kiev înaintea lui Putin- ce umilință, Vladimir Vladimirovici!- s-a grăbit să-l asigure pe Zelensky că are întreg sprijinul Vestului, inclusiv la nivel de armament. Cu pacea în suflet a pornit și fostul ministru chinez de Externe, Wang Yi, numai că a pornit-o spre Moscova. Și dap, despre pace gavarește și Putin, numai că o face ca Hitler în 1933, atunci când Fuhrerul spunea că Germania este gata să renunțe la armament, dar asta numai după ce întreg restul lumii își va încheia procesul de dezarmare. UE? Pur și simplu, nu e. Cât despre Kiev, evident că poporul ucrainean își dorește pacea, dar la fel de clar e că Ucraina, ca stat și Zelensky, ca președinte-erou-actor-în-haine-militare, vor mai presus de toate răzbunare. Și pentru că își simte spatele asigurat, omul numărul 1 al Ucrainei spune („China alături de Rusia? E al Treilea Război Mondial”) și face (luați doar ultimul exemplu, Bâstroe) tot ce-i tună prin scăfârlie. E ușor să intri într-un război, dar, după cum se vede, e greu să ieși din el. Și de ieșit, se iese cu cucuie mari, dacă nu chiar cu picioarele înainte. Bineînțeles, se iese și cu buzunare doldora, dar asta-i altă poveste. Cert este că un an de război, războiul pornit de Putin- să o mai spunem o dată ca să le crape burta tovarășilor propagandiști hrăniți ideologic și/sau financiar de Kremlin- ne-a dat cu decenii înapoi. Și, aruncați în tunelul timpului, nici măcar nu am nimerit în vremurile bune (că au fost și dintr-astea) din trecut. Alea-s duce pe vecie și, la cum se vede treaba, războiul ăsta care stă să împlinească un an pare să mai sufle în lumânări mult timp de acum încolo. În amintirea Războiului Rece, se forțează granițe de țară și limite ale bunului-simț. Numai că acest nou război este unul al dracului de fierbinte. Și riscă să ne prăjească în morții mă-si pe toți!
