Am tot asistat, în ultimii ani, la cum suntem furați, aparent legal, picătură cu picătură, ban cu ban. Legal, pentru că negustorii afișează prețul produsului, dar ilegal, mai mult imoral, întrucât se bazează pe ignoranța crasă a românului. Să privim, bunăoară, la cei care flutură steagul patriotismului, băgându-ne sub nas tot felul de produse „made in Romania” (dar și la restul marfagiilor veniți de peste tot). Ați văzut, cred, cum, de multă vreme, fabricații au redus cantitatea produsului, în vreme ce prețurile s-au dus rachetă, în sus.
Sana sau kefirul nu mai sunt la PET-uri de 1 litru, ci la 0,9 litri, ciocolata nu mai are 100 de grame (așa cum o știam dintotdeauna), ci a „slăbit” la 800 -900 de grame, iar pâinea nu mai cântărește nici ea 500 de grame, deși, în ochii noștri, e la fel de „umflată” de E-uri, ci doar 400. Și tot așa. E mica „ciupeală” din care, raportat la milioane, rezultă sume uriașe pe care industriașii de tot felul le adună în conturi.
Ce-ar fi fost, pe vremea comuniștilor, dacă se întâmpla așa ceva? E de-ajuns să ne amintim de cazurile celebre – Bumbescu (nea Bachus) sau, local, „Nea Jan” care „curăța carnea de pe os, de murea și cioara de foame”, cum titra presa acelor vremuri. Se fură cu tupeu, dar cu îngăduința noastră, chit că unii comercianți afișează prețul pe unitate (cu scris minuscul), de unde, teoretic, poți vedea și alege în consecință produsul cel mai avantajos.
Prin urmare, vina este a clientului care nu-și mai bate capul cu detaliile plictisitoare, punând în coș cam tot ce-i pică în mână, ghidat de urgența stomacului. La fel s-a întâmplat (încă se întâmplă) și cu toate contractele de orice fel pe care, în josul paginii, tot cu scris mic, jignitor de mic, sunt trecute detalii esențiale, menite să-l acopere pe „cămătar” împotriva oricărei acuzații ulterioare.
Ne „ciupesc” toți, puțin câte puțin, pe nevăzute, fără să simți. Încă, pe la Asociațiile de propietari, se dau „tunuri” (cu largul concurs al cenzorilor care, potrivit legii, ar fi trebuit să fie cerberii care să păzească zestrea locatarilor). Nimeni nu urmărește până la capăt „țepele” administratorilor, după ce, cu totul „întâmplător”, au fost descoperite de un locatar cu bune intenții, „om de bine” care, de fapt, vâna postul bine plătit al hoțului. Inerție totală. Lumea se mulțumește că s-a făcut poprire, lunar, de câteva sute de lei, pe salariul „penalului”.
Și cam atât. De-asta nici nu le e frică ăstora care se înghesuie să fie administratori sau președinți de asociație. Celor care nu se simt în situația descrisă, le recomand să renunțe la comentariile ulterioare! (n.a.) Nici salariile nu sunt făcute publice sau alte cheltuieli importante, bașca premiile de Paște, Crăciun sau de Anul nou. Nu mai zic de comisioanele de 10, 20 sau chiar 30 la sută din lucrările babane contractate (schimbarea ușilor vechi cu unele de termopan, instalarea de interfoane, înlocuirea lifturilor etc).
Toți ne fură, puțin câte puțin. Ar trebui ca și inacțiunea să fie pedepsită, așa cum se întâmplă în anumite cazuri incriminate de Codul penal. Banca Națională care, în cei 32 de ani de democrație, n-a arătat o clipă că s-ar îngriji să-i fie ușor românului cu credite, dimpotrivă, a tot luat decizii care să-l îngroape și mai mult.
Și ASF-ul e parte la întreaga tărășenie, permițând o scumpire de-a dreptul nesimțită a polițelor RCA, cumpărate, culmea!, din aceleași salarii mizere … Chiar și faptul că facturile sunt calculate în euro îl consider furt pe față. Despre guvernanți, ce să mai zic?
Poporul e furat prin însuși faptul că politicienii, sistematic, au întârziat mărirea pensiilor (dar nu cu 2 lei, ci într-atât cât să-l facă pe bietul pensionar să-și mai dorească zile multe în viața asta) și a salariilor ori a alocațiilor micuților. Se fură mult, în țara asta, iar, din păcate, nimeni sau prea puțini dau socoteală. De ochii lumii, e „sacrificat” câte unul.
La noi nu se plătește „ochi pentru ochi”. Nu l-am văzut pe niciunul dintre hoții de serviciu că înfundă, pentru mulți ani, pușcăria sau că i s-au tăiat măcar perciunii (nu mâna cu care a prădat, măsură considerată o barbarie în lumea civilizată). La noi se fură. Mult și în tăcere.
