Anul a început destul de violent în unitățile de învățământ din Bacau. Două eleve de la Şcoala Generală Mircea Cancicov Bacău, s-au luat la bătaie chiar pe holul şcolii. A mai fost fetița care s-a aruncat de la etajul 10, apoi cea care și-a dat foc în curtea casei. A fost, apoi, incidentul de la Liceul Mangeron. S-a aflat, apoi, că, înainte de incidentul filmat și făcut public pe rețelele de socializare, a mai fost un episod, cu mușcături și soldat cu scăderea notei la Purtare. Între acestea, petrecerea de la Școala Miron Costin pare o nimica toată, deși s-a soldat cu demiterea directorului și proteste ale părinților.
Problema nu este că au existat aceste incidente. Ci că, așa cum a spus și Consiliul Judetean al Elevilor, astfel de incidente sunt mult mai dese, aproape ceva obișnuit, dar sunt ascunse de conducerea unităților de învățământ. Cum nu se vorbește aproape nimic despre consumul de droguri din școlile și liceele Bacăului. Consum, care deși nu-l vedem expus, există și aflăm despre el în mod indirect din poveștile psihologilor, de exemplu.
Ceea ce se întâmplă, astăzi, nu a apărut din senin. Violența, bullyingul, consumul de droguri sunt consecințele modului în care evoluează societatea. A dezinteresului părinților față de copii sau, din contra, a unui interes care se manifestă, însă, prin tragerea la răspundere exclusiv a profesorilor pentru toate cele care li se întâmplă elevilor. Profesorul a ajuns să răspundă daca un elev bate alt elev, dacă își rupe oasele în timp ce dă cu piciorul într-o ușă, dacă elevul ia note proaste, dacă nu învață sau dacă răspunde urât. În același timp, ferească Domnul ca un profesor să facă observație unui elev, că dacă îl trage de mânecă se lasă cu dosar penal…
La vinovăția colectiva participă și modul în care managementul unităților școlare înțelege să trateze acest gen de evenimente: se ascund ca să nu fie afectat „prestigiul școlii”. De fapt, se pune batista pe țambal pentru ca părinții să nu afle și să decidă să-și mute copilul la altă școală. Într-o societate în care populația școlară scade de la an la an, pierderea unor elevi devine problematică deoarece poate lăsa profesorii fără catedră.
Componenta psihologica joacă și ea un rol important; dupa cei doi ani de „pandemie” în care societatea a fost injectata masiv cu frici care au generat traume, cu lockdownuri, învățământ de acasă, cu izolete, ambulanțe, poliție și Armată pe străzi, nu este de mirare că înregistrăm astfel de reacții. Și iar, nimeni nu vrea să vorbească despre acest gen de traume care se adâncesc și declanșeaza, acolo unde mecanismele de protecție sunt slăbite, explozii de violență.
Toate acestea, plus alte elemente particulare, se adună. Apar consecințe. Dar nu se discută niciodată cauzele și solutiile. Se pune batista pe țambal sau se găsesc explicatii facile, bune să mai acopere puțin scandalul. Pentru că societatea, în esenta ei, este o societate bolnavă, incapabilă să gasească o soluție. Nu cu procese televizate, camere video, politiști pe holul școlilor se va rezolva această problemă.
