Pe mâinile cui a fost educația din România, după 1989? Este întrebarea care se pune insistent, mai ales acum, când un un nou set de legi care privesc „modernizarea” învăţământului se cloceşte la ministerul de resort, prin cabinetele partidelor politice şi ale altor instituţii de linie, supervizate şi de un obscur profesor, ajuns pe fotoliul prezidenţial, „părintele” măreţului şi falimentarului concept „România educată”.
Este de Cartea Recordurilor, însă nu a fost sesizată încă această performanţă din ţara în care analfabetismul funcţional depăşeşte 40 la sută din populaţia înscrisă într-o formă de instruire. Recordul îl deţine anul 2012, când la vârful piramidei educaţionale s-au perindat 4 (patru) persoane, denumite instituţional miniştri. Patru!
Şi să nu credeţi că nu au avut timp să-şi lase semnătura pe noi ordonanţe, hotărâri şi ordine, care au adus un plus în năuceala din şcoli. În 33 de ani s-a distrus tot patrimoniul acumulat în peste 150 de ani de şcoală românească, sau aşa am crezut, până la începutul anului 2023. Lovitura de graţie vine tot din partea unei persoane venită din afara sistemului, cu un dosar plin de diplome acumulate prin alte sisteme de învăţământ din Europa.
Citiţi cu atenţie: Pentru prima dată de la înființarea liceelor pedagogice, acestea ar fi în situația să nu mai formeze educatori-învățători, această specializare fiind eliminată din legile Educației care se află astăzi pe circuitul de adoptare, dirijate de ultimul ministru, Ligia Deca. Aşadar, în oferta liceelor pedagogice ar urma să rămână doar specializările de educator/puericultor (absolvenții putând fi încadrați doar în creșe şi, eventual, în grădiniţe) și instructor de educație extrașcolară.
Am reţinut reacţia unui dascăl cu 40 de ani de experienţă la catedră: „Când vrei să îndobitocești definitiv un popor desființezi sau anulezi efectele uneia dintre cele mai importante instituții de învățământ, căreia, la început, i se spunea Școala Normală. Şi nu întâmplător, ci pentru că se știa foarte bine scopul nobil al acesteia”. Aici mergeau elitele școlii gimnaziale, liceul pedagogic forma viitorul cadru didactic, învățător sau educator, care se realiza gradual, îmbinând latura teoretică și cea practică, care a lipsit şi lipseşte din universităţi, acolo unde, se propune să fie formaţi viitorii învăţători şi educatori, unde nu se cere vocaţie, pasiune şi dragoste în relaţia cu elevul care păşeşte pentru prima dată în universul culorilor, literelor şi cifrelor.
De urgenţă, până nu se „implementează” această nouă năzbâtie prin şcoli, părinţii, învăţătorii, educatorii, profesorii, specialiştii în pedagogie sunt chemaţi să-şi spună cuvântul, noile legi vin ca tăvălugul şi peste ei, peste viitorul acestei ţări.
