A. În 1843, francezul Astolphe Louis Léonor, marchiz de Custine, publica Lettres de Russie. Răsfoind zilele cartea tradusă și la noi (,,Scrisori din Rusia”, București, Editura Humanitas, 2022), mi-a atras atenția acest fragment dintr-o scrisoare: „Fiecare guvernator știe că el, la fel ca majoritatea colegilor săi, este în pericol să-și petreacă restul zilelor în Siberia. Totuși, dacă în timpul mandatului său de guvernator reușește să fure destui bani pentru a se apăra în instanță la momentul potrivit, va fura; dacă (acest caz este imposibil) ar rămâne cinstit și sărac, ar fi pierdut.
Aceasta nu este remarca mea, am auzit-o de la mai mulți ruși pe care îi consider de încredere, dar mă voi abține să le menționez numele”… Vă rog să înlocuiți cuvintele subliniate de noi în acest text (guvernator, Siberia, ruși) cu politician, pușcărie, români și să decideți dacă realitatea României de astăzi nu seamănă, ca două picături gemene de corupție, cu trista realitate a Rusiei țariste din 1843, unde medievalismul nu se dădea dus.
B. Oamenii care au comis infracțiuni rămân somități, se plimbă pe stradă, ocupă funcțiuni înalte în loc să își petreacă viața la pușcărie. Trădătorii devin oameni mari și respectați și proștii devin administratori ai statului român. Trădătorul e geniu, plagiatorul e erou, pungașul devine bogat, panglicarul e om politic, cămătarul negustor, speculantul de idei e om cu principii!
C. Problema României este una tipică pentru țările din Lumea a Treia, adică pentru acele țări din Africa și Asia care, deși sunt pline de resurse naturale, se zbat în cea mai cruntă sărăcie din cauza prostiei și a hoției care colcăie în acele țări. Deși părea că mergeți pe drumul cel bun,[…] ați regresat enorm din cauza resursei umane de proastă calitate care a ajuns în fruntea țării.
D. Pentru însemnările de la A, unii veți spune că sunt un ticălos subiectiv. Aparținând, după cum ați observat, lui Eminescu (,,Timpul”, mai 1879) și lui Frans Timmermans, prim-vicepreședinte al Comisiei Europene, vă rog să onorați însemnările de la B și C cu ghilimelele necesare. Se potrivesc (de minune) și astăzi României, nu?
