Unirea cea Mare, pagina de suflet a istoriei noastre

▪ Marea Unire din 1918 incununa aspiratiile de veacuri ale romanilor de a trai intr-un singur stat, fiind rodul luptei tuturor fortelor si categoriilor sociale interne. Astfel, se desavarsea formarea Romaniei Mari. Noul stat romanesc, avand o suprafata de 295 049 km.p. si o populatie de 18 milioane de locuitori, va fi recunoscut pe plan intemational prin tratatele de pace incheiate la Paris, in anii 1919-1920. Astazi, Romania mai are o suprafata de 237.500 km.p. Mai are si 18 milioane de locuitori? Dupa ultimul recensamant-panarama, nu putem formula nicio concluzie…
▪ Singurele fotografii care se pastreaza din timpul evenimentelor din 1 Decembrie 1918 sunt realizate de Samoila Marza, ajuns din intamplare „fotograful Unirii”. Avea 32 de ani, iar cu patru zile inainte se intorsese din razboi. Ca sa ajunga la Alba, a mers 11 kilometri, carand aparatul de fotografiat pe bicicleta. Astazi, doar istoricii isi mai amintesc de Samoila Marza. Mormantul sau este uitat si neingrijit intr-un cimitir din Alba Iulia, iar reprezentantii firmei care administreaza locurile de veci i-au somat recent pe urmasii fotografului ca vor exhuma osemintele acestuia, din cauza ca n-au achitat taxa de concesiune…
▪ Delegatia romana la Conferinta de la Paris ( cea care a precedat semnarea Tratatului de la Trianon, 4 iunie 1920) a fost condusa de primul ministru I.I.C. Bratianu si a avut in componenta sa valorosi experti in diverse domenii: juridic (Eftimie Antonescu, Constantin Antoniade, Mircea Djuvara), economic si financiar (G. Caracostea, dr. Creanga, C. Crisan, N. Flondor, Eugen Neculce), geologie (Ludovic Mrazec), geografie si etnografie (Caius Brediceanu, Alexandru Lapedatu), militar (col. Toma Dumitrescu) etc. Notele, memorandumurile, aide-mémoire-urile etc. inaintate reprezentantilor marilor puteri reprezentate in Consiliul celor Patru, care au avut in mainile lor puterea deciziei, se caracterizeazau prin inalt profesionalism, argumentatie moderna, sobra si, lucru demn de remarcat, prin respectul datorat popoarelor vecine. Cati ne mai aducem aminte de acesti patrioti autentici?…
▪ In ianuarie 1920, delegatia Ungariei de la Conferinta de Pace de la Paris avea 38 de experti alesi dintre personalitatile stiintifice cele mai stralucite ale inteligentei ungare, multi dintre ei specialisti in problemele romanesti si, in mod special, in problemele Transilvaniei. Delegatia aducea cu sine un material documentar si de propaganda imens, despre care Nicolae Titulescu, semnatar, impreuna cu Ioan Cantacuzino, al Tratatului de la Trianon, declara cativa ani mai tarziu: „Afirm ca Ungaria s-a prezentat la Conferinta Pacii cu un material documentar fara pereche si de asa natura, incat cercetarea lui nu poate provoca decat admiratia pentru patriotismul celor ce l-au adunat. Afirm, fara teama de a putea fi dezmintit, ca nu este un singur argument, ca nu este un singur considerent intrebuintat de propaganda actuala care sa nu fie cuprins in materialul prezentat Conferintei Pacii”. Va imaginati cumva ca un diplomat actual ar mai putea fi atat de fair-play precum Titulescu?
▪ Si, fara comentarii, doua voci de exceptie despre aceasta pagina de suflet a istoriei noastre… Nicolae Iorga: „Pentru noi, Unirea din 1918 e o necesitate istorica la recunoastere si e o suferinta mangaiata. Si astfel, avem dreptul de a crede acest fapt definitiv si etern”. Lucian Blaga: „Pentru marea, istorica Adunare Nationala de la Alba Iulia, unde s-a hotarat alipirea Transilvaniei la patria-muma, n-a fost nevoie de o deosebita pregatire a opiniei publice. Pregatirea se facuse vreme de sute de ani. In dimineata zilei de 1 decembrie, ca la un semnal, lumea romaneasca a purces spre Alba Iulia (spre Balgrad, cum ii spuneam noi, cu vechiul nume) pe jos si cu carutele (…). Pe o parte a soselei se duceau spre Alba Iulia (…) carutele romanesti (…), iar pe cealalta parte se retragea, in aceeasi directie, armata germana ce venea din Romania.”