Pentru a distruge un obiect, o construcţie, un sistem, o idee, care şi-au dovedit, în timp, cu prisosinţă şi măsurat în avantaje pentru beneficiari, nu este nevoie decât de un gând năluc şi o semnătură. Sau cum spune folclorul „Dacă un prost aruncă un pietroi în baltă, nici 10 înţelepţi nu-l mai scot”.
Aserţiune valabilă, numai că, ne-au trebuit vreo 30 de ani, să-i descoperim pe cei zece. Să ne apropiem de subiect şi să spunem că am pierdut ani mulţi, am pierdut inteligenţă, am pierdut tehnologie, am pierdut, fapt foarte grav şi aproape ireparabil, milioane de tineri, care au părăsit ţara, ca urmare a pierderii rostului în ţara lor.
Acum se văd şi consecinţele nefaste ale acelei decizii, prin care au fost desfiinţate şcolile profesionale, acele structuri care pregăteau tineri în multiple meserii, necesare economiei, fie în industrie, agricultură, comerţ, transporturi, construcţii etc. Meseriaşii de mâine, baza oricărei economii. S-a decretat de la nu-ştiu-ce-instituţie-europeană că toţi copiii trebuie să urmeze un liceu şi, neapărat, o facultate. Lege, nu s-a mai analizat, discutat, cercetat dacă e bine, ce urmează, care vor fi consecinţele. Nu.
Dacă-i ordin de la Împărăţia Europeană, aşa să fie. Am distrus şcoli, ateliere, am renunţat la experienţă, am pierdut cadre didactice specializate, s-a renunţat la colaborarea cu societatea tehnologică, cu societatea civilă. În 25 de ani am golit economia de forţă de muncă calificată. Se vede peste tot. Tinerii care finalizează cursurile liceale, majoritatea dintrei ei nu ştiu să facă nimic practic, se uită la o diplomă, ca la o icoană! Sunt şomeri cu foaie matricolă, deoarece mulţi nici bacalureatul nu l-au promovat.
Şi, atunci, de a cheltuit satul miliarde de lei cu şcolarizarea lor? Acum, când cuţitul a ajuns la os, când întreprinderile ţipă după forţă de muncă calificată, am început să ne dezmeticim, dar nu de tot. Am remarcat cu bucurie o iniţiativă a unui liceu tehnologic din Bacău, care şi-a luat în serios menirea, aceea de a pregăti tinerii în meserii cerute pe piaţa muncii.
A înfiinţat şase clase de şcoală profesională, a creat acea structură internă, cu ramificaţii în exterior, care asigură pregătirea teoretică şi practică. Au răspuns acestei extraordinare iniţiative şi societăţi comerciale interesate, deschizând accesul elevilor la ceea ce a lipsit şi lipseşte încă – practica în fabrică, în ateliere, alături şi împreună cu meseriaşii. Liceul Tehnologic „Dumitru Mangeron” pregăteşte elevi în meserii cerute, cu un mare grad de tehnicitate, bine cotate, inclusiv financiar, atractive şi de viitor.
E timpul să construim un învăţământ solid, stabil, în care să punem în centru elevul, nevoile pieţei muncii, deschiderii spre viitor, să părăsim păguboasa mentalitate că şcoala este pentru profesori. Dintotdeauna, şcoala a fost a elevului, spre care a venit profesorul, educatorul, învăţătorul. E timpul, repet, să dăm credit înţelepţilor, să gândim şcoala temeinic, gospodăreşte, ca nişte buni meseriaşi în domeniul atât de ciopârţit şi nedreptăţit în ultimii ani.
