Dat fiind faptul că ai apărut într-o noapte de sâmbătă spre duminică- altceva decât să-ți faci intrarea prin crăpătura dintre marți și miercuri, să spunem- îți mărturisesc că am așteptări de la tine. Nu mari, dar am.
Înainte de toate, aștept să repari câte ceva din ceea ce au stricat frații tăi din urmă 2020, 2021 și 2022. Știu, îmi veni spune că nemerniciile nu le aduce anul, ci omul, dar anii au și ei importanța lor, mai ales când, puși unul peste altul, ar trebui să producă un plus de înțelepciune. Și, la drept vorbind, câteodată, un an, un singur an, face cât alți zece la un loc.
E ca în viticultură: spui 1970 sau 1982 ori 2015 și imediat adaugi: bun an! Prin urmare, închin un pahar pentru venirea ta pe lume și în lume, sperând că în anul acesta- anul tău!- va fi ceva mai bine. Și bine ar fi să se termine odată cu toate căcaturile legate de COVID, cu măcelul din Ucraina și cu criza care, firește, are strânsă legătură și cu pandemia, și cu războiul.
Nu vreau să mai văd oameni cu măști (cu atât mai puțin de genul demenților care au mărșăluit la Berzunți, în numele folclorului, folclor o laie), să aud de noi variante de Coronavirus și de alte și alte doze de vaccin, așa cum nu vreau să mai aflu că, nu departe de noi, spre Est, oamenii mor pe capete doar pentru că în lume există capete înflăcărate de ură, de nebunie și câștig. M-am săturat să văd cozi kilometrice doar pentru că e posibil ca de mâine să se scumpească din nou benzina sau zeci de baxuri de ulei cumpărate de teama că, altfel, de poimâine, vom ajunge să gătim doar cu untură. Și mi s-a luat să tot fim amenințați că oricând poate veni o uriașă pană de curent care să ne lase în frig, beznă și nesiguranță. Pe bune, acum, în vremuri în care ne lăudăm că putem aprinde oricând lumina acolo sus, pe Marte, ajungem să o stingem definitiv aici, jos, pe Pământ?
Dragă 2023, aș avea și câteva rugăminți de ordin personal, în sensul că mi-aș dori să prind un concert cu Morrissey, să văd cum Fiorentina își aduce, în sfârșit, un atacant de Doamne-ajută și să înțeleg (și) mai bine „Prânzul dezgolit”, dar mai degrabă le las la o parte, eventual pentru anul care va veni după tine.
De la tine, în schimb, aștept ca echipa de volei feminin CSM- Știința Bacău să aibă un viitor și după dispariția lui Florin Grapă, ca proiectul „Athletic Park” să intre într-o nouă fază, iar echipa de fotbal feminin a Bacăului, „Pisicile Roșii”- fetele alea pe care le vei vedea antrenându-se pe tăpșanul din spatele groapei de gunoi numită stadionul „Municipal”- să aibă condiții cât de cât decente. Îndrăznesc să-ți cer și ceea ce este cel mai important, sănătate, astfel încât în acea noapte de duminică, 31 decembrie, când ne vom despărți de tine, să putem spune, ridicând paharul: ce an bun a fost 2023!
