* eminenta profesoară a fost deschizătoarea de drum a învățământului secundar de fete din Bacău
La mormântul din Cimitirul Central din Bacău, un grup reprezentativ de eleve și elevi ai Colegiului Național Pedagogic „Ștefan cel Mare” Bacău au organizat o ceremonie de omagiere a regretatei profesoare Maria Fulgeanu-Sturdza. Eminenta profesoară a fost primul director al Școlii Normale de Fete, astăzi Colegiul Național Pedagogic „Ștefan cel Mare”, și al Școlii secundare de fete din Bacău, denumirea oficială, la înființare, a actualului Colegiu Național „Vasile Alecsandri”.
Susținuți de profesoarele Iuliana Botezatu (directoare) și Adina Șerban, elevii au instalat la mormânt un brăduț de Crăciun, au depus flori, au aprins candele și au păstrat un moment de reculegere în semn de profundă recunoștință.
În urmă cu 140 de ani, se năștea la Bacău, în familia boierilor Sturdza, Maria, copila căreia ursitoarele i-au prezis că va deveni profesoară, iar viața a confirmat prezicerea. Informațiile cu caracter biografic sunt lapidare, dar monografiile școlilor băcăuane confirmă că profesoara de Limba română, Maria Fulgeanu-Sturdza, s-a remarcat a fi deschizătoarea de drum a învățământului secundar de fete din Bacău.
A fost primul director al Școlii Normale de Fete, în perioadele 15 septembrie 1919 – 1 septembrie 1921 și 1 septembrie 1938 – 25 martie 1940. În perioada 1 septembrie 1921 – 1 septembrie 1922 a asigurat coordonarea activității de organizare a Școlii secundare de fete din Bacău.
Și-a etalat cu succes calitățile de îndrumător pentru numeroase generații de elevi și a purtat cu onoare blazonul familiei Sturdza până în anul 1969, când s-a mutat la Cele Veșnice. Mormântul său, uitat mult timp de concitadini, a redevenit obiectiv al pelerinajelor elevilor băcăuani. Gândurile de recunoștință ale discipolilor își au, probabil, rădăcinile și în îndemnul adresat de un alt director de liceu, Lascăr Veniamin, la aniversarea semicentenarului Liceului „Ferdinand I”: „Veți deveni și trebuie să deveniți și mai culți și mai luminați decât noi, generația care dispărem, dar soliditatea culturei voastre se va dovedi prin respectul ce veți trebui să’l dați școalei și dascălilor voștri, oricât de sus veți ajunge, căci trebuie să vă convingeți de un lucru: că oricât de orbitoare ar fi lumina ce mii dintre voi vor fi capabili să o răspândească în jurul lor, acea lumină n’ar fi fost posibilă dacă facla ce luminează n’ar fi fost aprinsă de la scânteia de lumină luată de la dascălii săi.” (L. Veniamin, Monografia liceului „Principele Ferdinand”, editată de Biblioteca Județeană „C. Sturdza”, Bacău, 2019).
