Cu ocazia zilei de 1 decembrie am sărbătorit … ceea ce am sărbătorit…. cu fasole și cârnați, cu soldați americani din cadrul Diviziei 101 Aeropurtate SUA, precum și cu militari ai recentului format Grup de Luptă NATO trecând pe sub Arcul de Triumf, cu avioanele militare NATO zburând pe deasupra… Asta cu zburatul nu s-a putut din pricina vremii ploioase. Am înțeles cu această ocazie că aeropurtatele astea noi nu se ridică de la sol pe timp de ploaie, tehnică fină, delicată, de înaltă precizie; de ce să o deteriorezi pentru un simplu survol, oricât ar fi el de omagial? Oricum, m-am simțit mândru că sunt român și mă aflu în siguranță. În semn de omagiu și respect pentru marea sărbătoare a tuturor românilor au fost executate douăzeci și una de lovituri de tun de către bateria „Salve” a Brigăzii 30 Gardă ,,Mihai Viteazul”, cu tunuri de calibru 76 mm, model 1942. În limba producătorului s-ar scrie așa; 76-мм дивизионная пушка обр. 1942. Tunurile au funcționat,… cu muniție de manevră. V-am mai spus și cu alte ocazii că am încredere absolută în alianța ,,occidentului colectiv” și presa corporatistă, în tot ce spun politicienii noștri și cei ai UE, SUA, NATO, toți cei care sunt cu noi împotriva sovieticilor. Adică… împotriva rușilor, pentru că sovieticii, adică cei care ne-au pus piciorul pe gât 40 de ani, erau de-a valma și ucrainieni și bielaruși, dar abia acum, cu ocazia agresiunii militare ordonată de Putin, am realizat că rușii și bielarușii sunt ăia răii. Ucrainienii, nu. Ei nu ne-au făcut nimic. Dimpotrivă, n-au avut încotro și au fost obligați să accepte cadoul teritorial făcut de Stalin, adică nordul Bucovinei, Ținutul Herța și sudul Bucovinei, cu Insula Șerpilor. Ba, după destrămarea URSS, au vrut să ne retrocedeze teritoriile, dar nu le-am lăsat timp. Politicienii noștri, ca buni vecini, au reconfirmat cadoul. A se vedea și stenograma ședinței în vederea adoptării Proiectului de Lege privind ratificarea Tratatului cu privire la relaţiile de bună vecinătate şi cooperare între România şi Ucraina , de pe situl Camerei Deputaților, ședința din 26 iunie 1997 https://www.cdep.ro/pls/steno/steno.stenograma?ids=1047&idm=4&idl=1 . Astfel, în alocuțiunea sa, domnul Adrian Severin, vicepreședinte al Partidului Democrat și Ministru al Afacerior Externe (atunci), în interesul națiunii pe care o reprezenta a susținut că; ,,…Frontierele dintre România şi Ucraina sunt cele stabilite prin Tratatul de pace din 1947 (tratat care a consfințit după cel de al doilea război mondial împărțirea prăzii cu URSS), Ucraina fiind atât stat semnatar al acestuia, cât şi stat succesor al fostei URSS. Prin urmare, aceste frontiere există, cu toate titlurile pe care ele se întemeiază, mai puternice sau mai puţin puternice…. Aceleaşi mari puteri europene, la care, acum, se adaugă şi Statele Unite ale Americii, garante ale tratatelor din 1920 şi 1947, ne sfătuiesc astăzi să dezvoltăm relaţii de bună vecinătate, bazate pe realităţile teritoriale pe care ni le-au transmis generaţiile trecute….. Comunitatea română din Ucraina ne cere să ratificăm acest Tratat, ne cere să aplicăm o asemenea nouă filozofie.
Domnii Petre Ţurlea, Marcu Tudor (din bancă): – Oare?!…”
Făcând abstracție de unii iredentiști strecurați în Parlamentul României, așa cum se poate observa și în stenogramă, Tratatul a fost aprobat cu majoritatea, chit că alți iredentiști, de pildă, fostul deputat Valeriu Tabără a formulat niște întrebări și a cerut să se clarifice; ,,… dacă s-au negociat despăgubirile celor care, prin ocupare, şi-au pierdut drepturile de proprietate şi bunurile în Bucovina de Nord, Ţinutul Herţa şi sudul Basarabiei…sau… care dintre reprezentanţii comunităţilor româneşti ne-au cerut ratificarea tratatului în actuala formă? După ştiinţa noastră, nici unul; ba, din contră, se opun unei astfel de ratificări…”
Acestor întrebări tendențioase nu li s-a răspuns nici astăzi și pe bună dreptate. Ei, ucrainienii, au facilitat utilizarea limbii române în teritoriile cu majoritate românească, au construit școli în limba română în teritoriile ocupate, pardon, primite cadou și am avut de-a lungul istoriei relații extraordinare și armonioase. De pildă, armata XIV rusă a generalului Lebedev, a trecut fără opoziție prin Ucraina pentru a pune cizma pe teritoriul Republicii Moldova, care acum se numește Republica Transnistreană. Asta nu a deranjat foarte tare ,,ocidentul colectiv” în concluzie, nici pe noi. Avem un vecin cumsecade, pentru care ar trebui ne sacrificăm ca să-și păstreze granițele intacte…. Așa cum spunea domnul Severin, în 1997, ,,aceleași mari puteri, la care se adaugă Statele Unite” ne cer acum să sprijinim Ucraina să-și apere teritoriul. Evident, noi care suntem vecini, de când s-a născut istoria, cu Rusia (Ucraina nu era atunci), avem un interes major în a opri ,,hegemonia sovietică”, adică rusă. Am înțeles din 1997 că SUA și UE garantează că România este cu adevărat un stat suveran dacă face în interesul propriu ceea ce-i dictează interesul extern. Am făcut această largă digresiune pentru a înțelege de ce cred că noi, ca români, suntem deasupra națiunilor iredentiste. De pildă, domnul Sever Meșca, deputat din grupul extremisto-securist PRM de tristă amintire, a îndrăznit să invoce în cadrul plenului aceleeași ședințe, precedentele internaționale și să întrebe retoric; ,,Ni se cere, stimaţi colegi, să consimţim la încheierea unui document în care se afirmă că România nu are pretenţii teritoriale acum şi, ceea ce este extrem de grav, nici nu va avea în viitor. A făcut Germania Federală aşa ceva cu privire la Germania de Est, o rezultantă a celui de-al doilea Război Mondial? N-a făcut. Şi, unirea firească s-a realizat, când conjunctura a devenit favorabilă. A făcut Spania aşa ceva cu privire la Gibraltar, renunţând la stâncă, în favoarea partenerei sale de Nato, Marea Britanie? Nu a făcut-o. Spania aşteptând şi ea o conjunctură favorabilă. Renunţă Grecia la măcar una din puzderia de insule aride din Marea Egee în favoarea Turciei, partenera sa NATO? Nu, categoric nu. Renunţă Japonia formal, adică în documente, la Insulele Kurile, ocupate de URSS după al doilea război mondial? Nu. Japonia aşteptând conjunctura favorabilă. Renunţă Argentina la Insulele Malvine în favoarea Marii Britanii, chiar şi după ce a fost învinsă în sângerosul război pe care l-a pierdut în anii 1980? Nu. Şi Argentina aşteaptă o conjunctură istorică favorabilă. China o obţinut Hong-Kongul după un secol şi jumătate, când s-a profitat de o conjunctură favorabilă…. Credeţi că se va obţine un tratament mai bun pentru românii din Ucraina? Cine poate crede asta? Prin ratificarea unui tratat odios, ne vom afla în situaţia aborigenilor care ofereau europenilor cu secole în urmă valori imense pentru mărgele, oglinjoare şi piepteni….” Evident, domnul deputat a primit răspunsul pe care îl merita, adică nici un răspuns. Și istoria ulterioară a demonstrat că nu suntem aborigeni întrucât în schimbul tratatului noi nu am primit nimic. Am făcut-o pentru că suntem generoși și mândri că suntem români. Această ultimă paradă militară s-a încheiat apoteotic la orele 22:00, militarii retragîndu-se cu torțe pe un traseu care respiră istorie: Palatul Cercului Militar Național – Cal. Victoriei, Bd. Regina Elisabeta – Bd. Mihail Kogălniceanu – Spl. Independenței – Bd. Eroilor Sanitari – Str. Profesor Doctor Gheorghe Marinescu – Bd. Iuliu Maniu. Să ne amintim că în octombrie 1944, în şedinţa Consiliului de miniştri al unei Românii aflată sub ocupaţia şi monitorizarea Kremlinului, Iuliu Maniu a avut curajul şi demnitatea de a spune: „Trebuie să găsim o cale de a pune în discuţie chestiunea Basarabiei şi Bucovinei, altfel istoria nu va putea găsi alt nume al tăcerii nostre decât vânzarea de neam„. De aceea sunt mândru că sunt român și am avut astfel de înaintași curajoși; însă, cred totuși că bulevardul ar putea avea un nume mai inspirat, actualul nu mai cadrează cu noua orientare.
Jr. Adrian M. Ionescu
